Emil Racovita (1868-1947). Biografie

Emil Racovita s-a nascut la Iasi pe 15 Noiembrie 1868. Si-a petrecut copilaria la Soranesti, jusetul Vaslui in casa parinteasca. A studiat la Iasi sub indrumarea profesorului si scriitorului Ion Creanga si apoi a continuat liceul la "Institutele Unite", unde a invatat principiile stiintifice de baza de la Grigore Cobalcescu, care astiut cum sa-i implanteze pasiunea pentru stiintele naturii.

Biolog român. A fost membru si presedinte (intre 1927 si 1929) al Academiei Române si profesor la Universitatea din Cluj (1920-1947). A participat, impreuna cu Amundsen, la expeditia cu nava "Belgica" (1897-1899), in calitate de naturalist, in Antarctica, unde a adunat un bogat material stiintific botanic si zoologic si a facut cercetari devenite clasice asupra balenelor. A fost subdirector al statiunii zoologice marine de la Banyuls-sur-Mer (Franta), având aceeasi functie si la laboratorul de anatomie comparata de la Sorbona, si codirector al revistei internationale "Archives de zoologie experimentale et generale". A infiintat la Universitatea din Cluj primul institut de speologie din lume (in 1920) si a predat primul curs de biologie generala din România. Racovita este fondatorul biospeologiei, definita de el ca stiinta a formelor de viata din mediul subteran (pesteri si pânze freatice de apa). In problemele evolutiei biologice a aparat doctrina evolutionista de denaturari si de atacurile idealismului. Cercetarile sale asupra sistematicii, ecologiei si evolutiei animalelor subterane au contribuit la dezvoltarea unei perspective filogenetice in sistematica. Mare iubitor al naturii tarii, Emil Racovita este unul dintre initiatorii ocrotirii monumentelor naturii din România. A publicat pe lânga materiale de specialitate si altele privind organizarea invatamântului superior si a cercetarii stiintifice. Principalele lucrari: "Essai sur les problemes biospeologiques" (1907), "Speologia" (1927), "Evolutia si problemele ei" (1929).