Ion Iliescu - biografia oficiala

- S-a afirmat de tânăr în viaţa publică. În 1948, ca elev, s-a numărat printre fondatorii Uniunii Asociaţiilor Elevilor din România (UAER).
- În 1956 a fondat Uniunea Asociaţiilor Studenţilor din România (UASR), organizată iniţial după modelul uniunilor naţionale ale studenţilor din ţările europene, ca organizaţii profesionale ale studenţilor.
- A participat la mişcarea studenţească internaţională în diverse foruri şi organisme ale acesteia, ca reprezentant al studenţimii române.
- În anii 1967 – 1971, a fost ministru pentru problemele tineretului, după care, timp de şase luni, a fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.
- Exclus din forumul central de partid, fiind acuzat de “deviere intelectualistă”, a continuat să adopte o atitudine critică faţă de dogmele “revoluţiei culturale” şi atunci când a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, în anii 1971-1974, şi pe cea de preşedinte al Consiliului judeţean Iaşi, în anii 1974-1979. Ca urmare, treptat, a fost îndepărtat din viaţa politică. În perioada 1979-1984 a lucrat la Consiliul Naţional al Apelor, iar în perioada 1984 – 1989 a fost directorul Editurii Tehnice. S-a aflat în permanenţă sub urmărirea şi supravegherea organelor de securitate, care au încercat să-l izoleze, să-l scoată din viaţa publică, să-i controleze şi să-i limiteze posibilitatea de comunicare.
- În seara zilei de 22 Decembrie 1989, se află printre principalii fondatori ai Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi devine Preşedinte al CFSN, organism al puterii provizorii de stat şi, în acelaşi timp, un comandament ad-hoc având misiunea protejării şi consolidării victoriei revoluţiei.
- În “Comunicatul către ţară al CFSN”, la elaborarea căruia a participat – şi pe care l-a prezentat la posturile de radio şi televiziune în noaptea de 22 Decembrie 1989 – sunt definite natura politică şi socială a transformărilor care aveau să marcheze ireversibil destinul României: demolarea sistemului totalitar, a monopolului unui singur partid; instaurarea democraţiei, a pluralismului politic, instituirea statului de drept; construcţia societăţii civile, respectul demnităţii şi drepturilor omului; garantarea libertăţii de expresie, de asociere şi manifestare; reforma economică şi tranziţia la economia de piaţă, larga deschidere pe plan internaţional.
- La sfârşitul lunii ianuarie, s-a numărat printre fondatorii formaţiei politice – Frontul Salvării Naţionale, din care s-au structurat, apoi, Partidul Democrat şi Partidul Democraţiei Sociale din România.
- În perioada februarie-mai 1990 este Preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, organism nou creat care a preluat prerogativele puterii provizorii în stat şi în care au fost incluşi reprezentanţii tuturor partidelor politice apărute imediat după revoluţie.
- La 20 mai 1990 a fost ales Preşedinte al României, pe perioada Adunării Constituante, de doi ani, aşa cum se prevedea în Legea Electorală, conform căreia s-au organizat primele alegeri libere, după aproape o jumătate de secol de totalitarism.
- La alegerile prezidenţiale din 11 octombrie 1992, primele alegeri organizate în conformitate cu noua Constituţie, a obţinut 7.297.551 voturi, – adică 61,5% din totalul de 11.910.609 voturi exprimate, marea majoritate a electoratului optând pentru programul său “Cred în schimbarea în bine a României”. În cursul primului mandat constituţional de şef al statului, priorităţile acţiunii sale au fost: reconcilierea naţională, pactul social, conlucrarea tuturor forţelor politice pentru stabilitatea şi redresarea ţării, tranziţia spre economia de piaţă, reforma economică, protecţia socială, deschiderea spre lume.
- Înscris în cursa prezidenţială din noiembrie 1996 pentru un nou mandat, cu programul “Să continuăm, împreună, schimbarea în bine a României”, în turul al doilea al scrutinului electoral balanţa a înclinat în favoarea contracandidatului său. Este ales senator şi conduce, de pe băncile opoziţiei în anii 1997 -2000, , Grupul parlamentar al Partidului Democraţiei Sociale din România (PDSR).
- Conferinţa Naţională Extraordinară a Partidului Democraţiei Sociale din România (azi Partidul Social Democrat) din 17 ianuarie 1997, l-a desemnat preşedinte al PDSR, funcţie în care a fost reales la Conferinţa naţională din 20-21 iunie 1997. În această calitate, a contribuit la reconstrucţia şi edificarea unui partid social-democrat modern, european.
- În urma scrutinului din noiembrie-decembrie 2000, propus şi susţinut de PDSR, obţine un nou mandat prezidenţial cu programul intitulat “Aproape de oameni, împreună cu ei”. Este cel de al doilea mandat constituţional pe care Ion Iliescu îl îndeplineşte în cariera sa postrevoluţionară.
- În decembrie 2004 este ales senator pe listele Partidului Social Democrat şi redevine liderul Grupului parlamentar PSD din Senat.
- În declaraţia din 20 decembrie 2004, din ultima zi a celui de-al doilea mandat constituţional, Ion Iliescu a prezentat un bilanţ al perioadei 2001 – 2004 cuprinzând principalele realizări ale celor 4 ani: consolidarea statului de drept şi a democraţiei, redresarea economică şi socială prin revenirea la principiul creşterii economice şi, pe această bază, ameliorarea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor; reforme pentru modernizarea ţării şi accesul în lumea valorilor democraţiei şi ale progresului contemporan, integrarea europeană şi euro-atlantică, respectiv primirea României în NATO şi finalizarea cu success a negocierilorde aderare la UE şi, ca un corolar al tuturor demersurilor, reconcilierea naţională, pacea şi stabilitatea socială, debirocratizarea instituţiilor statului şi sporirea funcţionalităţii acestora, lupta împotriva corupţiei, consolidarea societăţii civile, implementarea spiritului comunitar european şi raportarea la valorile practice ale acestuia.
- În 10 decembrie 2006 este ales cu unanimitate de voturi Preşedintele de onoare al Partidului Social Democrat.
Alte informatii
Alte informatii
- Este căsătorit din 1951, soţia sa Nina Iliescu (Elena Şerbănescu – numele de fată, cu care s-a cunoscut în vremea studiilor liceale) fiind de profesie inginer, cercetător ştiinţific în domeniul coroziunii metalelor.
- Foloseşte în mod curent în activitatea sa limbile franceză, engleză şi rusă.
- În perioada anilor ’80 a fost preşedintele federaţiei române de caiac-canoe.

1 comentarii:

Topul cartilor romanesti (Forbes, 45 de ani)

Forbes Romania, citat de Sfin, a intocmit un top al celor mai bine vandute carti scrise de autori romani in ultimii 45 de ani. Ierarhizarea s-a facut dupa numarul de exemplare vandute si dupa veniturile incasate de autori din vanzarea acestor carti. Topul este:
1. Augustin Buzura - „Orgolii“ (450.000 de exemplare)

2. Dinu Săraru - „Nişte ţărani“ (200.000 de exemplare)

3. Mircea Cărtărescu - „De ce iubim femeile“ (165.000 de exemplare)

4. Nicolae Breban - „Animale bolnave“ (120.000 de exemplare)

5. Nicolae Manolescu - „Arca lui Noe“ (120.000 de exemplare)

6. Dumitru Radu Popescu - „Vânătoarea regală“ (100.000 de exemplare)

7. Gabriel Liiceanu - „Jurnalul de la Păltiniş“ (60.000 de exemplare)

8. Andrei Pleşu - „Despre îngeri“ (54.100 de exemplare)

9. Radu Paraschivescu - „Ghidul nesimţitului“ (51.000 de exemplare)

10. Neagu Djuvara - „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri“ (49.500 de exemplare)

1 comentarii:

Mihai Iovanel - date biografice

Mihai Iovanel este un tanar critic literar, absolvent in 2001 al Facultatii de Litere a Universitatii Bucuresti. Din 2001 publica cronica de carte in Adevarul literar si artistic (pana in 2005). In 2005 lucreaza ca redactor la cotidianul Averea, iar ulterior redactor la saptamanalul Cultura (pana in prezent). De aemena, a publicat articole de actualitate literara in saptamanalul Prezent (2005) si ziarul Gandul.

Este cercetator in cadrul Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” din Bucureşti.

Din 2010 a fost cooptat in echipa publicatiei online "Critic Atac"

Referinte: Mihai Iovanel via Blogosfera

1 comentarii:

Marius Chivu - date biografice



S-a născut pe 20 septembrie 1978 în Horezu (județul Vâlcea). În 1997, a absolvit Liceul Economic şi Şcoala de Arte, clasa de coregrafie, ambele din Rm. Vâlcea, iar în 2003 Facultatea de Litere din cadrul Universității din București , secţia română-franceză. A debutat cu recenzii literare în anul 2000 în România literară şi a colaborat constant la revistele Dilema, Observator cultural, Cultura, 22,  Lettre Internationale şi Re:publik.
A alcătuit, adnotat şi prefaţat diferite antologii de proză scurtă. Este, de asemenea, co-autor al proiectului Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti Arca lui Noe. De la neolitic la Coca-Cola (coordonator Irina Nicolau, Editura Ars Docendi, 2002)

În perioada 2005-2008 a realizat rubrici de carte la televiziunile Antena 3 („Cafeaua cu frişcă”), TVR Cultural („Se vorbeşte despre”) şi TVR 1 („Tentaţii”), iar în 2008 a realizat emisiunea „Citeşte & dă mai departe!” difuzată de TVR 1.
În prezent, publică recenzii de carte în revistele Psychologies, Maxim şi Adevărul literar şi artistic, iar din 2005 este redactor-editor la revistele Dilemateca şi la Dilema veche, unde ţine cronica literară.

Antologii. Ediții

  • Cartea cu bunici, Editura Humanitas, 2007, volum caritabil colectiv, iniţiat şi coordonat

  • Cristian Teodorescu, Maestrul de lumini şi alte povestiri, Editura Curtea Veche, 2005

  • Anton Holban, Conversaţii cu o moartă, Editura Polirom, 2005

  • Mihail Sadoveanu, Ochi de urs şi alte povestiri, Editura Polirom, 2004

  • Teodor Mazilu, Singurătatea şi diavolul milos, Editura Curtea Veche, 2004


Traduceri

  • Paul Bailey, Unchiul Rudolf, roman, Editura Humanitas, 2009

  • Tim Burton, Melancolica moarte a Băiatului-stridie, volum de poezie, Editura Humanitas, 2009


Volume colective (coautor)

  • moshuvine@yahoo.com cu inbox-ul plin, Editura Martor, 2007

  • Povestiri erotice româneşti, Editura Trei, 2008


0 comentarii:

Andrei Terian - date biografice

ANDREI TERIAN s-a născut pe 30 noiembrie 1979. A absolvit Facultatea de Litere a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. Este doctor în filologie (cu distincția summa cum laude) al Universității din București. În prezent este lector la Facultatea de Litere și Arte a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București, redactor la revistele Cultura și Euphorion. A mai colaborat la revistele Adevărul literar și artistic, Bucureștiul cultural, Cuvîntul, Euresis, România literară, Vatra s.a., precum și la Ziarul de duminică, totalizând peste 400 de studii și articole publicate în periodice și în volume colective. Din 2004 este redactor la săptămânalul "Cultura", secţia Literatură. Dintre criticii generației sale, a obținut cel mai mare număr de voturi la anchetele BEST („Bursa tinerilor scriitori”, organizată de Bucureștiul cultural în 2006) și „Cei mai buni 5 tineri scriitori ai momentului” (Colocviul Tinerilor Scriitori, Cluj-Napoca, 2007). G. Călinescu. A cincea esență reprezintă debutul în volum al autorului.

  • Premiul revistei Observator cultural la categoria Debut pe anul 2009

  • Premiul pentru Debut al revistei România literară, cu sprijinul Fundației Anonimul pe anul 2009

  • Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2009

0 comentarii:

Augustin Buzura

Unul dintre cei mai importanti prozatori contemporani, Augustin Buzura este nascut in Maramures, in Berita, in 1938.

A debutat in 1963 cu volumul de nuvele Capul Bunei Sperante. Romanele prin care s-a consacrat sunt: Absentii (1970), Orgolii (1974), Fetzele tacerii (1974), Vocile noptii (1980), Refugii (1984), Drumul cenusii (1988), Recviem pentru nebuni si bestii (1999) si Raport asupra singuratatii (2009).

Activitatea de prozator este intregita de cea de publicist cultural, ca redactor al revistei Tribuna din Cluj (inainte de 1989) si presedinte al Fundatiei Culturale Romane (dupa 1990; intre 2003 Fundatia s-a identificat cu Institutul Cultural Roman). Din 2003 conduce revista Cultura.

 
Cumpara online carti de Augustin Buzura
Carti online

0 comentarii:

Mihai Eminescu - Biografie

Mihai Eminescu s-a nascut la 15 ianuarie 1850,la Botosani fiind al saptelea din cei unsprezece copii ai familiei Gheorghe si Raluca Eminovici. Botezat la Biserica Uspenia, aflata aproape de casa natala, din centrul urbei. Azi disparuta, casa facea parte din zestrea mamei. Tatal Gheorghies avea rangul de caminar si muncise ca vechil pe mosia din Dumbraveni (spre Suceava).
1850-1856 Mihai îsi petrece copilaria la Botosani si, desigur, calatoreste în trasura parintilor la mosia Durnesti, spre Prut, luata în arenda, la Agafton, Bucecea, Catamaresti, Cucorani etc.

1856-1858 Copilarie de farmec la Ipotesti, alaturi de droaia de plozi. Familia Eminovici, care cumparase mosia cu 4000 de galbeni, darâma casa batrâneasca si ridica un conac nou. Mihaita era înconjurat prin, "natala mea vâlcioara" de patru frati: Serban, Niculae, Iorgu si Ilie (acesta era prietenul de nazdravanii). Surorile Ruxandra si Maria au murit de copile. Dar, "dulcea mama" mai naste patru prunci, dupa Mihai: Aglae, Harieta, Matei si Vasile, ultimul încetând din viata la vârsta frageda.

1858-1860 Dupa ce învatase doua clase acasa, severul caminar Gheorghies îl duce peste hotar, în Bucovina stapânita atunci de Imperiul austro-ungar, la Cernauti. În pasaport, tatal declara ca Mihai de 8 ani are "parul negru, ochii negri, nasul potrivit, fata smolita". Clasele a III-a si a IV-a le urmeaza la Scoala primara greco-orientala numita "National-Hauptschule". Locuieste la Aron Pumnul (profesor si revolutionar pasoptist ardelean), prieten cu tatal sau. Ceilalti frati sunt la gimnaziu. Mihai învata binisor, dar programul militaresc si dorul de casa îl determina sa fuga singur, pe jos, pâna la Ipotesti. Biciul usturator al caminarului îl obliga sa revina în capitala Bucovinei. 1860, în septembrie Tatal îsi duce iarasi baietii, prin vama Mihaileni, la Cernauti. Mihai e înscris la "K.K. ober-Gymnasium" .

1860-1863 Frecventeaza gimnaziul. Rezultate bune în prima clasa ("excelent" la româna, "foarte bine" la istorie), dar în clasa a II-a merge ca racul si, neglijând matematica si latina, ramâne repetent. Fuge iarasi la Ipotesti, peste granita, mai simte o data biciul tatalui, care-l duce legat la Cernauti. Repeta clasa a II-a gimnaziala, dar dupa Pasti (1863) nu mai e înscris în cataloage.

1864 Atras de teatru, însoteste trupa Fanny Tardini-Vladicescu care soseste la Hotel Moldova din Cernauti. Este angajat ca sufleur si pleaca in turneu cu trupa la Brasov. Era fascinat de frumusetea actritei Fanny Tardini. Toamna e copist în administratia judetului Botosani, pâna în martie 1865.

1865-1866 Mihai mai are o sansa: sa-si continue la Cernauti studiile liceale în particular. Are grija de biblioteca lui Aron Pumnul. Dar în ianuarie, când numara 16 ani, e zguduit de moartea, tocmai lânga el, a profesorului. Plânge în hohote, fiindca se stie, spiritual vorbind, fiul adoptiv al ardeleanului. Seara, îi citeste colegului Stefanelii poema La moartea lui Aron Pumnul, compusa în acea zi. E prima creatie, publicata în brosura omagiala Lacramioarele învataceilor gimnazisti din Cernauti la moartea preaiubitului lor profesor Aron Pumnul, tiparita cu aceasta ocazie. Semna: M. Eminoviciu, privatist.

La Ipotesti, adolescentul Mihai e coplesit de prima iubire. Se zice ca o chema Casandra Elena si era fiica lui Gheorghe Alupului. Arata ca floarea alba de cires. Se plimba prin lunci, prin codru, pâna la lacul fermecat. Ea e mai mare decât junele amorezat. Mai apoi, fiind departe, Mihai afla ca fata de 19 ani a fost luata de zburatorul, rapusa de dropica (hidropizie) si e înmormântata în tintirim. Trist, o evoca în: De-as avea, Din strainatate, Mortua est (intitulata la început Elena), Aveam o muza ori Floare albastra.

Trimite poezia 'De-as avea' revistei Familia, condusa de Iosif Vulcan, care o publica imediat (martie 1866), schimbându-i numele din Eminovici în Eminescu. Calatoreste mai mult pe jos la Blaj ("mica Roma", despre care-i vorbise Pumnul). Cu ghetele rupte si o traista în spinare (cu niste carti si caiete în care adunase folclor), Mihai coboara de pe dealul Hula în "vatra românismului" - Blaj, încearca sa-si dea examenele, dar nu le ia, neavând conditii de învatatura. Fara parale, doarme într-un pod de fân, îmbuca din piata prune cu pâine neagra si se scalda în Târnava (fiind un bun înotator). Citeste cu nesat cartile de la gimnaziu, scrie versuri prin parcuri. Banii de la Ipotesti nu-i vin la timp si pleaca la Sibiu, în cautarea fratelui sau Neculai, dar acesta plecase la Timisoara. La vremea strugurilor, este în mizerie, cu picioarele goale. Un teolog îi da niste ghete. Pasaportul fiind expirat, este ajutat de Popa Bratu din Rasinari (bunicul dinspre mama al poetului O. Goga) sa treaca clandestin granita austro-ungara spre tara sa, România, furisându-se prin munti. Strabate Oltenia si Muntenia, atras de Bucuresti.

1867-1869 Îl aflam la Giurgiu - hamal în port. Devine sufleur în trupa ambulanta a lui Iorgu Caragiale si, apoi, îl cunoaste pe nepotul acestuia, Ion Luca Caragiale. Împreuna cu trupa teatrala a lui Mihai Pascaly face un turneu la Lugoj, Sibiu, Arad, Oravita, Buzias. Se angajeaza, cu ajutorul acestuia, ca "sufleur II si copist" la Teatrul National din Bucuresti. Întreprinde un nou turneu, cu trupa Pascaly, la Galati, Iasi, Cernauti si Botosani, unde e retinut de tatal sau Gheorghies si trimis, toamna, la studii în strainatate. În septembrie, purcede cu fratele cel mare Serban la Praga, încercând sa se înscrie la Universitatea Carolina. Îsi face o fotografie, în atelierul pictorului-fotograf Jan Tomas, însa pleaca din acest oras. La 2 oct. îl aflam la Viena.

1869-1872 În capitala Imperiului Habsburgic figureaza ca student la Universitate. Neavând diploma de bacalaureat, e înscris ca "audient extraordinar" si nu ca "student ordinar", precum ceilalti. Urmeaza cursuri de filosofie, drept, economie politica, limbi romanice, anatomie etc. Scrie mult.

1870 Colaboreaza la revista Convorbiri literare din Iasi cu poezia Venere si Madona. Vara, I. Negruzzi îl gaseste la Viena, invitându-l sa se stabileasca în Iasi. O cunoaste la Viena (martie 1872) pe frumoasa doamna Veronica Micle, venita la un tratament.

1871, 15 august Participa la sarbatorirea a 400 de ani de la sfintirea mânastirii Putna, fiind unul dintre organizatori.

1872-1874 Paraseste Viena si vine, prin Botosani, la Iasi. La 1 septembrie citeste la sedinta Junimii poezia Egipetul si nuvela Sarmanul Dionis. Impresionati, membrii societatii decid sa-i acorde o importanta suma de bani pentru continuarea studiilor la Berlin. Titu Maiorescu îl voia "doctor în filozofie" si urmas al sau la catedra din Iasi. Se înscrie la Universitatea Humboldt din Berlin si frecventeaza iarasi cursuri diverse. Maiorescu îi trimite 100 de galbeni, ca sa-si ia doctoratul, însa Eminescu paraseste brusc Berlinul, renuntând la examene. Calatoreste cu trenul tocmai la Marea Baltica, la Königsberg, orasul marelui filozof Kant, cautând documente din istoria românilor.

În plina vara 1874, descinde la Iasi, fara titlul de doctor în filozofie. Supararea lui Maiorescu va trece repede. Îi ofera postul de director al Bibliotecii Centrale, depunând juramântul în fata rectorului Stefan Micle, sotul Veronicai. Este poftit în salonasul literar al V. Micle, din casa rectorului. Preda germana la Institutul Academic.

1875 Numit de Maiorescu revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui, viziteaza multe scoli si face rapoarte detaliate. Se împrieteneste cu Ion Creanga. Dragostea pentru Veronica se amplifica.

1876, 15 august Moare "dulcea mama" Raluca, înmormântând-o la Ipotesti. Revenit la Iasi e, pâna în 1877, redactor la Curierul de Iasi (100 de lei lunar).

1876 Paraseste redactia, în urma unui conflict cu cei de la "foaia vitelor de pripas". Totodata, pleaca din Iasi, unde statuse 4 ani si crease perlele din ciclul veronian: Fat-Frumos din tei, Calin, Lacul, Dorinta, Peste vârfuri s.a.

1877-1883 Redactor al ziarului conservator Timpul. Munca epuizanta la articole si poezii, viata intima dezordonata, firea de boem - toate contribuie la darâmarea sa psihica. Se declanseaza boala, are dureri de cap.

1875-1883 Timpul capodoperelor: Luceafarul, Scrisorile (5 la numar), Doina s.a.

1883 Vara, acasa la Maiorescu, Eminescu îi declara ca vrea sa învete albaneza si sa se calugareasca. Altadata, se duce la cafeneaua "Capsa", scoate revolverul si racneste ca regele trebuie împuscat, pentru ca-i tine pe liberali în brate. Apoi se baricadeaza într-o baie publica, opt ore, lasând apa sa se reverse peste tot. Gardienii sparg usa si-i pun camasa de forta. Ajunge la casa de sanatate a dr. Sutu si Bucurestiul afla ca "D-l Eminescu a înnebunit". Are 33 de ani si, pâna la moarte, va trai într-o agonie prelunga, prin spitale si ospicii, fara a mai putea scrie ceva important. Vietuieste din mila publica, apoi din mica pensie viagera (250 lei lunar).

La 2 XI 1883 soseste la Viena, însotit de prietenul Chibici-Râvneanu, fiind internat la Sanatoriul Ober-Döbling. Apare prima editie a poeziilor lui Eminescu, îngrijita de Maiorescu.

1884-1885 Locuieste la Iasi. Calatoreste în Italia (cu Chibici). Apoi face bai la Liman, lânga Odesa.

1886 Este înternat la ospiciul de la mânastirea Neamt, unde îl viziteaza Creanga.

1886-1888 Locuieste la Botosani, îngrijit de sora sa paralitica Harieta. În vara lui 1887, e dus la bai, la Hall, aproape de Insbruck.

1888, aprilie Pleaca de la Botosani la Bucuresti, unde V. Micle îl ia pentru îngrijiri medicale.

1889, februarie Internat din nou la Sanatoriul dr. Sutu. Pietrele i se par diamante, frunzele bani. Se crede voievodul Matei Basarab.

1889, 15 iunie Pacientul Petrea Poenarul îl loveste în cap cu o piatra trasa din prastie. Dar moartea e consecinta unei endocardite vechi. Creierul sau cântareste 1495 de grame, aproape cât al poetului german Schiller. Este înmormântat la Bellu, cu onoruri nationale

0 comentarii:

Ion Pillat - opera si date biografice

Poet, eseist, traducător. S-a născut la 31 martie 1891 la Bucureşti şi a murit la 17 aprilie 1945 tot la Bucureşti. Descendent al unei familii vechi de boieri: tatăl din ţinutul Fălciului şi mama sa era fiica lui I.C. Brătianu. Absolvent al Colegiului ,,Sf. Sava". Examen de bacalaureat la Liceul ,,Henric IV" din Paris, 1909. Student la Sorbona (1910). Licenţiat în litere (1913) şi drept (1914). A participat la Conferinţa de la Paris, ca secretar al lui Al. Vaida-Voievod (1919). A scris versuri, ca licean, la Paris.
A debutat în ,,Convorbiri literare", 1911, sub patronajul lui Titu Maiorescu. Poeziile de debut: ,,Pictor ignotus", ,,Cântec nocturn", ,,Rugă budistă". A frecventat cenaclul lui Al. Macedonski ,,Literatorul". În 1912 debutează în volum cu ,,Visări păgâne". A editat pe propria-i finanţare: ,,Flori sacre" de Al. Macedonski, ,,Plumb" de G. Bacovia şi ,,Poezia toamnei". A editat împreună cu Tudor Arghezi revista ,,Cugetul românesc". A călătorit în Grecia, Spania, Italia. Ia parte la Conferinţa de pace de la Paris (1919).
În 1936 a fost ales membru corespodent al Academiei Române. A tradus din poezia engleză, spaniolă, americană, germană. În anul 1944 a apărut ediţia definitivă de Poezii în 3 volume. În colaborare cu A. Maniu a scris două piese de teatru: ,,Dinu Păturică" - comedie şi ,,Tinereţe fără bătrâneţe" - feerie.

Opera:
Versuri: ,,Visări păgâne", ,,Eternităţi de-o clipă", ,,Iubita de zăpădă" (poeme în proză), ,,Amăgiri", ,,Grădina între ziduri", ,,Pe Argeş în sus", ,,Satul meu", ,,Biserica de altădată", ,,Întoarcere", ,,Limpezimi", ,,Caietul verde", ,,Scutul Minervei", ,,Pasărea de lut", ,,Poeme într-un vers", ,,Ţărm pierdut", ,,Balcic", ,,Umbra timpului", ,,Împlinire", ,,Poezii", ,,Cumpăna pierdută".
Proză: ,,Eseuri", ,,Poezia lui Panait Cerna", ,,Portrete lirice", ,,Mărturisiri", ,,Tradiţie şi literatură".
Teatru: ,,Dinu Păturică", ,,Tinereţe fără bătrâneţe".
Antologii: ,,Antologia toamnei", ,,Antologia poeţilor de azi", ,,Cântece din popor", ,,Cartea dorului".

0 comentarii:

Denisa Comanescu (poet, editor)



Volumele sale de versuri au fost traduse în 15 ţări, dar este cunoscută în egală măsură ca editor, cariera aleasă după terminarea facultăţii. În 2006 a lansat în România prima colecţie de carte personalizată, Raftul Denisei de la Editura Humanitas, dedicată ficţiunii străine.

0 comentarii:

Dr. Alex Marmureanu

Alexandru Mărmureanu este cunoscut în California drept un reputat specialist în chirurgie toracică, şef de secţie şi profesor universitar. A venit în Statele Unite ale Americii acum 20 de ani. S-a născut în 1962 şi a crescut la Băile Govora, unde părinţii lui erau doctori, a terminat medicina la Craiova iar rezidenţiatul la Târgu Mureş. În România a fost şi salvamontist şi monitor de ski. În America a câştigat concursuri de raliuri, e unul dintre cei mai buni jucători de tenis din Los Angeles şi un împătimit al curselor de maşini. La spital colegii ii spun DR. Hollywood. Copiii lui, Nicholas, 16 ani şi Alexandra, 14 ani, vor să devină la rândul lor medici. Crede că are două vieţi: una în SUA şi alta în România. Educaţia şi şcoala de medicină din ţară l-au ajutat foarte mult dar acum se consideră sută la sută american.

via Romportal: Dr. Hollywood

0 comentarii: