Biografii alese

GRIGORE MOISIL Îi datorăm primele maşini electronice de calcul. Este tatăl informaticii teoretice din România. Încă din 1953 spunea că «foarte curând, oamenii se vor împărţi în două categorii: oameni bătrâni şi oameni care ştiu să lucreze pe calculator». Este fondator al şcolii de algebră a logicii şi al celei vizând teoria algebrică a mecanismelor automate. video - Arhiva TVR - Interviu cu Grigore Moisil

S-a născut pe 20 septembrie 1978 în Horezu (județul Vâlcea). În 1997, a absolvit Liceul Economic şi Şcoala de Arte, clasa de coregrafie, ambele din Rm. Vâlcea, iar în 2003 Facultatea de Litere din cadrul Universității din București , secţia română-franceză. A debutat cu recenzii literare în anul 2000 în România literară şi a colaborat constant la revistele Dilema, Observator cultural, Cultura, 22,  Lettre Internationale şi Re:publik. A alcătuit, adnotat şi prefaţat diferite antologii de proză scurtă. Este, de asemenea, co-autor al proiectului Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti Arca lui Noe. De la neolitic la Coca-Cola (coordonator Irina Nicolau, Editura Ars Docendi, 2002) În perioada 2005-2008 a realizat rubrici de carte la televiziunile Antena 3 („Cafeaua cu frişcă”), TVR Cultural („Se vorbeşte despre”) şi TVR 1 („Tentaţii”), iar în 2008 a realizat emisiunea „Citeşte & dă mai departe!” difuzată de TVR 1. În prezent, publică recenzii de carte în revistele Psych

Nascuta Elizabeth Asquith (1897-1945), fiica unui premier britanic, ea s-a casatorit cu printul roman Antoine Bibesco, fiul lui Alexandru Bibescu si frate cu George Bibescu. Prin George, ea a fost cumnata cu Martha Bibescu. Elizabeth a fost o tanara de o remarcabila frumusete, chipul ei fiind inspiratie pentru mai multi artisti. Un portet timpuriu, semnat de John Singer Sargent, a fost principala atractie a unei expozitii de la inceputul sec. XX. In timp, ea avea sa serveasca drept model si pentru picturi sau sculpturi semnate de John Augustus si Jules Clement Chaplain. Casatoria cu Antoine Bibesco, desi printul era mult mai in varsta decat ea, a fost principalul eveniment monden din Anglia in 1919, printre participanti aflandu-se Regina Angliei si George Bernard Show. Prin intermediul printului Bibescu, Elizabeth a avut o stransa prietenie cu scriitorul Marcel Proust. De asemenea, a avut relatii apropiate cu Virginia Woolf. Dupa casatorie a locuit impreuna cu Antoine la Paris, intr-o

Data si locul nasterii: 3 iulie 1948, Fratautii Vechi (jud. Suceava) Studii: Universitatea “Al. I. Cuza” Iasi, Facultatea de Filologie, sectia romana – italiana (1971) Traseu profesional: Fondator al revistei “Alma Mater” a Universitatii din Iasi (1969) Redactor la saptamanalul “Viata studenteasca” (1971-1973) Secretar general de redactie al saptamanalului “Viata studenteasca” – “Amfiteatru” (1973-1980) Realizator TV – Televiziunea Romana (1980-1990) Redactor sef – Televiziunea Romana (1990-1994) Director general – Tele 7abc (1994-1995) Director general al companiei de programe audio-video “Mihai Tatulici Production” (1995) Director fondator revista “Privirea” (1995) Presedintele Fundatiei E.L.I.T.A. (Europa prin Libertate, Inteligenta, Toleranta si Actiune) Fondator unic al Clubului Roman de Presa (1995) Director General al Clubului Roman de Presa (1997-2001) Director General al Editurii House of Guides (2000 – 2004) În anii 2000 a fost realizator de emisiuni la Realitatea TV (în per

video - 2016, lansarea cărții „Mistificțiuni” de Mircea Anghelescu Mircea Anghelescu este în stânga imaginii. Invitați: Eugen Negrici, Daniel Cristea-Enache Criticul și istoricul literar Mircea Anghelescu s-a născut în București, la 12 martie 1941. A absolvit Liceul „Sf. Iosif” (ulterior, Liceul „I.L. Caragiale”), din București, în 1957, după care, a urmat Facultatea de Filologie a Universității din București, absolvită în 1962. A obținut titlul de doctor la aceeași facultate în 1970. A predat, între anii 1962 și 1964, limba și literatura română la o școală din Urziceni, după care, a devenit paleograf la Serviciul Colecții Speciale al Bibliotecii Centrale de Stat, unde a lucrat până în 1968, activând, după aceea, ca secretar științific al Societății de Ştiințe Filologice. Din 1972, a lucrat, timp de douăzeci de ani, în calitate de cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, al Academiei Române. În 1992, a intrat în corpul profesoral al Universități

Nascut la Sibiu in 1955, si-a facut studiile in drept la Cluj Napoca, ulterior devenind redactor la revista Echinox. In 1979, dupa facultate, publica un volum de versuri la Editura Dacia. Lucreaza ca juristconsult in satele din jurul Sibiului, apoi ca librar in Sibiu si avocat in Medias. Obtine o bursa Herder (acordata de Ana Blandiana) si pleaca la Viena. Dupa absolvirea cursurilor, decide sa nu se intoarca in Romania si se stabileste la Munchen, devenind redactor la postul de radio Europa Libera, primind azil politic in Germania. Dupa 1985 studiaza stiinte politice in Statele Unite si isi continua activitatea la Europa Libera, devenind una dintre vocile cele mai critice la adresa regimului Ceausescu. Se intoarce in ROmania dupa 1990, ramanand totusi la Europa Libera pana in 1995. Din 1995 pana in 2002 este director al sectiei romane de la Deutsche Welle. In 2002 se intoarce definitiv in ROmania, ca realizator tv pentru Antena 1, unde turneaza timp de cinci sezoane emisiune Romania Me

 Născut la Vinerea, județul Alba, la data de 4 iunie 1941, Valentin Uritescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti în 1963, la clasa profesorului Constantin Moruzan. Cariera sa artistică s-a conturat prin intermediul celor câteva zeci de filme, dar și pe scenele a patru teatre: Teatrul „Maria Filotti" din Brăila, „Teatrul Tineretului" din Piatra Neamț, iar în capitală Teatrul Bulandra și Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”.  De-a lungul activității sale artistice, a primit Premiul UCIN pentru rolurile din filmele: „Momentul  Adevărului", „A unsprezecea poruncă", „Rămânerea", „Şobolanii roşii" (1991), Premiul pentru interpretare masculină pentru rolul Sergentul Şaptefraţi din filmul „Lumini şi umbre", regia Andrei Blaier, în 1986, în același an fiind distins și cu Premiul ACIN pentru rolurile din „Noi cei din linia întâi" şi „Domnişoara Aurica".  În 2004, i-a fost conferit Ordinul Meritul Cultural în grad de Of

DB: Actionar majoritar al celui mai mare lant hotelier romanesc, Continental Hotels, este si unul dintre cei mai mari proprietari de hoteluri din Romania, cu un portofoliu de peste 2.000 de camere in unitati de doua, trei, patru si cinci stele. Afacerile lantului hotelier s-au ridicat la peste 27 mil. euro anul trecut. Continental s-a privatizat in 1994, cand Enache avea sub 10% din actiuni. In 1998 a intrat in actionariat si BERD. Cand BERD vrut sa iasa din afacere, Enache i-a rascumparat actiunile prin firma Red Group. Acum, Enache detine 50% din actiunile Continental Hotels, ceilalti actionari fiind fondul de investitii PPFI, SIF Transilvania, Fundatia Elias, alti actionari minoritari. Continental Hotels este evaluat la 150 milioane euro. Enache mai detine 10% si in compania de servicii aeroportuare Bucharest International Cargo Center, cu afaceri de 2 mil. euro in 2008. "La Continental eu sunt opozantul șef, în multe cazuri am o viziune diametral opusă. Tata are o v

G. M. Tamás s-a născut la Cluj, în 1948. După studii de filologie clasică şi filosofie la Bucureşti şi Cluj, începînd cu 1972 a fost redactor la un săptămînal literar din Cluj. Retrogradat din poziţia de redactor la cea de corector, dupa ce, din 1974, i s-a interzis – cu cîteva rare excepţii – să mai publice şi a început să fie hărţuit de Securitate, părăseşte în cele din urma România. Din 1979 a predat filosofia la Facultatea de Litere din Budapesta, fiind concediat în 1981 pentru scrierile sale clandestine şi proteste ilegale. A fost unul dintre liderii disidenţei maghiare. Ales deputat în 1989, va părăsi viaţa politică în 1994 şi partidul liberal în 1999. Începînd cu 1991 a fost director al Institutului de Filosofie al Academiei Maghiare de Ştiinte. A ţinut cursuri şi a făcut cercetări la universităţile Columbia, Oxford, Woodrow Wilson Center, Chicago, Wissenschaftskolleg din Berlin, Georgetown, Yale, New School for Social Research, Collegium Budapest etc. Cărţi: A teória esélyei