G. M. Tamas

G. M. Tamás s-a născut la Cluj, în 1948. După studii de filologie clasică şi filosofie la Bucureşti şi Cluj, începînd cu 1972 a fost redactor la un săptămînal literar din Cluj. Retrogradat din poziţia de redactor la cea de corector, dupa ce, din 1974, i s-a interzis – cu cîteva rare excepţii – să mai publice şi a început să fie hărţuit de Securitate, părăseşte în cele din urma România. Din 1979 a predat filosofia la Facultatea de Litere din Budapesta, fiind concediat în 1981 pentru scrierile sale clandestine şi proteste ilegale. A fost unul dintre liderii disidenţei maghiare. Ales deputat în 1989, va părăsi viaţa politică în 1994 şi partidul liberal în 1999. Începînd cu 1991 a fost director al Institutului de Filosofie al Academiei Maghiare de Ştiinte. A ţinut cursuri şi a făcut cercetări la universităţile Columbia, Oxford, Woodrow Wilson Center, Chicago, Wissenschaftskolleg din Berlin, Georgetown, Yale, New School for Social Research, Collegium Budapest etc.

Cărţi:

  • A teória esélyei [Şansele teoriei, Bucureşti/Cluj, 1975],

  • Descartes a módszerrol [Descartes despre metoda, Bucureşti/Cluj, 1977, ed. a II-a: Cluj, 2002],

  • A szem és a kéz [Ochiul şi mîna (samizdat), Budapesta, 1983, Geneva, 1985],

  • Idola tribus [în maghiară: Paris, 1989, trad. fr. Paris, 1991],

  • Másvilág [Cealaltă lume, Budapesta, 1994],

  • Törzsi fogalmak [Idolii tribului, vol. I şi II, Budapesta, 1999; parţial tradusă în limba română: Cluj, 2001],

  • A helyzet [Situaţia, Budapesta, 2002], Către cel căzut pe gînduri, Editura Idea, Cluj


via Blogul Revistei Cultura

0 comentarii:

"CTP" sau "Copescu"?

Adevarul de weekend a facut in primul numar cover pe Cristian Tudor Popescu, eductatia sa si parerile sale despre educatia din ROmania. (gasiti pe adevarul.ro textul cu un titlu de genul "am trecut la chimie pentru ca eram bun la sport"). Interesanta cu adevarat este fotocopia livretului militar din 1981 in care se vede ca semnatura de tinerete a celui care astazi e uninim cunoscut sub acronimul CTP, era un "CPopescu" in care C si P deveneau o singura litera, mai degraba un "Copescu".



- Data şi locul naşterii:1 octombrie 1956, Bucureşti
- Şcoala Generală: 1963 - 1971, Şcoala nr. 26  „Iuri Gagarin", Bucureşti
- Liceul: 1971 - 1975, „Mihai Viteazul", Bucureşti
- Universitatea: 1975 - 1981, Politehnica Bucureşti, Automatică şi Calculatoare  (incluzând un an de armată)
- Primul job în presă: 1991, „Adevărul"
- Preşedinte Clubul Român de Presă: 2003-2006, 2007-2008

vezi si: CTP in Ghidul presei

0 comentarii:

Nicolae Ceausescu - autobiografia olografa

Ziarul Adevarul a dezvaluit si publicat dosarul politiei de la arestarea lui Nicolae Ceausescu in tinerete, ocazie cu care i s-au recoltat amprentele si a fost pus sa scrie o autobiografie olografa. Iata textul acesteia, transcris de adevarul.ro (link spre fotocopiile documentelor originale).

Ceauşescu Niculae


M-am născut în 1918 ianuarie 26 în comuna Scorniceşti, jud. Olt. Părinţii sunt agricultori şi se ocupă cu plugăria, au cam 10 ha. pământ pot fi socotiţi mijlocaş. Tata a fost liberal.

La vârsta de 11 ani am venit la Bucureşti şi am intrat ucenic la cismărie. Ca ucenic am intrat în legătură cu tineretul sindical de pe lângă sindicatul Ciocanul. În 1933 noiembrie am devenit membru al UTC.

În 1934 am fost atras în Comitetul raional din Negru unde am lucrat până în august când am fost dat să muncesc în mişcarea antifascistă. Am făcut parte din Comitetul Naţional Antifascist şi în Comitetul Central al tineretului antifascist. Am lucrat cu Matei Socor, Moisesc şi alţii. Am fost arestat de mai multe ori în acest timp dar am fost imediat pus în libertate.

În 1935 ianuarie am luat parte la Conferinţa Comitetului Judeţean al UTC. După conferinţă am fost oprit de agentul Guşe. La mine s-a găsit chitanţa de închiriere a casei unde s-a ţinut conferinţa şi un carnet cu unele notiţe pe care îl uitase acolo Ofelia Manole şi i-l luasem să i-l dau. Am reuşit pe drum să fug.

În februarie am fost trimis în Oltenia ca instructor. Am lucrat acolo cu Estera Radoşoveţki, care era conducătorul Regiunei. După arestarea ei în iulie 1935 am rămas eu cu conducerea regionalei până în decembrie 1935. În decembrie 1935 am fost trimis ca conducător al Regionalei Prahova.



În ianuarie 1936 am fost arestat, fiind dat de un provocator Olteanu. În proces am fost 19 inşi, printre care Petre Iubu şi Tarnovschi Vladimir un polonez. N-am dat nici o declaraţie privitor la munca mea sau a altora. Procesul s-a judecat la Braşov şi am fost condamnat la 2 ani şi 6 luni.

Închisoarea am efectuat-o la Doftana. La Braşov în 1936 am fost încadrat în partid. La Doftana  am fost încadrat în celula de partid şi am fost pus la diferite munci organizatorice. În 1938 august cu ocazia încercărilor provocatoare am fost sancţionat cu o observaţie pentru lipsă de vigilenţă.
M-am eliberat în decembrie 1938 Am luat imediat legătură cu Popa Emil şi cu David Constantin. Am fost dat să lucrez la tineret în Comitetul Judeţean care se ocupă cu tineretul. În primăvară am fost dat în Comisia Centrală a Tineretului unde am lucrat cu Taşcă. Am luat parte la conferinţa din Septembrie 1939 a tineretului unde am făcut raportul asupra problemelor tineretului şi am propus reorganizarea unei organizaţii revoluţionare a tineretului şi creiarea unui front patriotic al tineretului. Prima propunere a fost însă atunci respinsă de Foriş, reprezentantul CC al Partidului. În iunie-iulie am fost o lună la o şcoală de cadre împreună cu încă 5 tovi, problema principală care a fost prelucrată a fost Istoria Partidului Bolşevic. În noiembrie 1939 s-a organizat UTC. Am fost pus în Comitetul Central al UTC împreună cu Taşcă şi Miron şi mai târziu cu alţii.

Am muncit aici până în iulie 1940 când am fost arestat. Arestarea se datoreşte lipsei de vigilenţă şi de conspiraţie din partea mea. Eu eram condamnat la 3 ani în lipsă şi cu toate acestea umblam ziua pe stradă şi chiar în diferite case compromise. La Prefectură n-am dat nici o declaraţie după câteva zile am fost trimis la Consiliul de Război şi de acolo la Jilava unde am stat până în februarie 1942 În timpul şederii la Jilava obţinând posibilitatea să merg la Spitalul Militar pentru repararea danturii am făcut o mare greşeală mergând împreună cu o tovă la o casă tehnică care erau nişte cunoscuţi de ai noştri.

În 1942 februarie am fost trimis la închisoarea Caransebeş. Aici am fost sancţionat cu un vot de blam pentru greşeala menţionată mai sus.

În august 1943 m-am eliberat şi am fost trimis în lagăr unde am stat până în august 1944. M-am eliberat pe la 5 august cu ocazia unei comisii de eliberare.

Am fost eliberat în urma sforţărilor depuse pentru ca să ne eliberăm cât mai mulţi.Am ieşit împreună cu Popa şi Preoteasa Grigore. Am găsit după câteva zile legătura cu mişcarea prin Pătraşcu, dar n-am fost puşi încă nici unul la muncă până la 23 august. După 23 august am fost dat să muncesc la tineret.

0 comentarii:

Emil Hurezeanu

Nascut la Sibiu in 1955, si-a facut studiile in drept la Cluj Napoca, ulterior devenind redactor la revista Echinox. In 1979, dupa facultate, publica un volum de versuri la Editura Dacia.

Lucreaza ca juristconsult in satele din jurul Sibiului, apoi ca librar in Sibiu si avocat in Medias. Obtine o bursa Herder (acordata de Ana Blandiana) si pleaca la Viena. Dupa absolvirea cursurilor, decide sa nu se intoarca in Romania si se stabileste la Munchen, devenind redactor la postul de radio Europa Libera, primind azil politic in Germania.

Dupa 1985 studiaza stiinte politice in Statele Unite si isi continua activitatea la Europa Libera, devenind una dintre vocile cele mai critice la adresa regimului Ceausescu. Se intoarce in ROmania dupa 1990, ramanand totusi la Europa Libera pana in 1995. Din 1995 pana in 2002 este director al sectiei romane de la Deutsche Welle.

In 2002 se intoarce definitiv in ROmania, ca realizator tv pentru Antena 1, unde turneaza timp de cinci sezoane emisiune Romania Mea. In timpul cabinetului Adrian Nastase devine consilier al primului ministru, in ciuda opozitiei sale ample si de mare notorietate la adresa PSD si a liderului comunist Ion Iliescu, presedinte, in epoca, al Romaniei.

Ca realizator tv se muta in 2005 la Realitatea, realizand emisiunea Cap si pajura, alaturi de Cristian Tudor Popescu. Adversitatea celor doi, care era cheia emisiunii, avea sa ii insoteasca si dupa aceea, confruntandu-se de mai multe ori, violent, in public.

In radio, isi continua activitatea colaborand cu postul Europa FM pentru care realizeaza o serie de interviuri.

Din 2006 este director al cotidianului Romania libera, iar din 2009 cumuleaza si functia de director al trustului Realitatea-Catavencu. Desi Hurezeanu este considerat unul dintre cei mai buni profesionisti romani in mass media, si un sustinator al profesionalismului si deontologiei profesionale, Realitatea TV a avut ample derapaje deontologice dupa 2009, intrand in razboaie personale cu liderii puterii PDL. Aservirea postului a fost evidentiata prin stenogramele din cazul Sorin Ovidiu Vantu, in care omul de afaceri se exprima plastic si fatis solicitand angajatilor sa manipuleze si sa prezinte partizan informatii. In aceeasi perioada, mai multe vedete de la Realitatea, care nu au acceptat ingerintele patronale in activitatea editoriala, au parasit postul.

In tot acest timp, cotidianul Romania libera, aflat in proprietatea lui Dan Grigore Adamescu, un alt roman cu cetatenie germana, pastreaza o atitudine echilibrata politic si este acuzat la Realitatea TV de aservire in favoarea PDL.

 

0 comentarii:

Mihai Tatulici - cv



Data si locul nasterii: 3 iulie 1948, Fratautii Vechi (jud. Suceava)

Studii: Universitatea “Al. I. Cuza” Iasi, Facultatea de Filologie, sectia romana – italiana (1971)

Traseu profesional:
Fondator al revistei “Alma Mater” a Universitatii din Iasi (1969)
Redactor la saptamanalul “Viata studenteasca” (1971-1973)
Secretar general de redactie al saptamanalului “Viata studenteasca” – “Amfiteatru” (1973-1980)
Realizator TV – Televiziunea Romana (1980-1990)
Redactor sef – Televiziunea Romana (1990-1994)
Director general – Tele 7abc (1994-1995)
Director general al companiei de programe audio-video “Mihai Tatulici Production” (1995)
Director fondator revista “Privirea” (1995)
Presedintele Fundatiei E.L.I.T.A. (Europa prin Libertate, Inteligenta, Toleranta si Actiune)
Fondator unic al Clubului Roman de Presa (1995)
Director General al Clubului Roman de Presa (1997-2001)
Director General al Editurii House of Guides (2000 – 2004)
În prezent, realizator de emisiuni - Realitatea TV

Programe de televiziune: Veniti cu noi pe programul doi ! (1990-1994) – TVR; Revolutia romana in direct ( 1990-1992) – TVR; Chestiunea Zilei (1994-1995) – Tele 7abc; Desteapta-te romane ! (1995-1997) – Pro TV; Audienta Nationala (1997-1999) – Pro TV; Bruiaj de cultura (2004-2005) – Realitatea TV; Deschide Romania (2005) – Realitatea TV

Programe de radio: “Viata ca o prada” (1995) – Radio Tinerama; “Razboi si pace” (1996) – Radio Total

Lucrari de beletristica: “Ceata si obijnuinta”, roman Ed. Albatros, 1973; “Salvatorul”, roman Ed. Albatros, 1980; “Ceainicul de argint”, nuvele Ed. Eminescu, 1987; “Revolutia Romana in direct” – 1990; “Vin ramele”, nuvele Ed. Tinerama, 1993; “Romani simpatici”, nuvele, Ed. Privirea 2003; “Cadrele”, Ed. Privirea, 2004; “Nemuritorii”, Ed. Privirea, 2004

Publicatii periodice: peste 10.000 de articole, recenzii, reportaje, traduceri, eseuri, editoriale in peste o suta de ziare si reviste romanesti in intervalul 1969-2004, precum si peste 1.000 de emisiuni de televiziune, in calitate de autor, moderator sau producator.

Premii: Premiul de creatie in cadrul Colecviului National Studentesc de Literatura – 1970; Premiul special al Editurii Romanul pentru anul – 1990; Premiul APTR pentru film documentar – 1990; Premiul FLACARA pentru anul – 1992 Premiul APTR pentru emisiuni sociale – 1992; Marele Premiu APTR pentru anul 1994; Premiul APTR pentru talk show – 1995; Marele Premiu APTR pentru anul 1996.

0 comentarii:

Printesa Elisabeta Bibescu



Nascuta Elizabeth Asquith (1897-1945), fiica unui premier britanic, ea s-a casatorit cu printul roman Antoine Bibesco, fiul lui Alexandru Bibescu si frate cu George Bibescu. Prin George, ea a fost cumnata cu Martha Bibescu.

Elizabeth a fost o tanara de o remarcabila frumusete, chipul ei fiind inspiratie pentru mai multi artisti. Un portet timpuriu, semnat de John Singer Sargent, a fost principala atractie a unei expozitii de la inceputul sec. XX. In timp, ea avea sa serveasca drept model si pentru picturi sau sculpturi semnate de John Augustus si Jules Clement Chaplain.

Casatoria cu Antoine Bibesco, desi printul era mult mai in varsta decat ea, a fost principalul eveniment monden din Anglia in 1919, printre participanti aflandu-se Regina Angliei si George Bernard Show. Prin intermediul printului Bibescu, Elizabeth a avut o stransa prietenie cu scriitorul Marcel Proust. De asemenea, a avut relatii apropiate cu Virginia Woolf.



Dupa casatorie a locuit impreuna cu Antoine la Paris, intr-o locuinta fastuoasa, si a scris zece carti de aforisme, poezie, piese de teatru si roman. Intre 1920 si 1931 a locuit la Washington (pana in '27), apoi la Madrid, insotindu-si sotul care fusese numit ambasador roman in SUA si Spania.

A murit in Romania, la 47 de ani, cu putin timp inainte ca al doilea razboi mondial sa ia sfarsit. Este inmormantata in parcul Palatului Mogosoaia.

0 comentarii: