Alteta sa regala principesa Ana de Bourbon-Parma s-a nascut la Paris, la 18 septembrie 1923, ca fiica a principelui René de Bourbon-Parma si a principesei Margareta a Danemarcei. A copilarit în Franta împreuna cu cei trei frati ai sai Jacques, Michel si André. În 1939, dupa începerea razboiului, a trebuit sa-si urmeze familia în refugiu în Spania, Portugalia si în Statele Unite ale Americii. De la saisprezece la nouasprezece ani urmeaza o scoala de arta la New York si, în paralel, lucreaza ca vânzatoare la magazinul universal Macy's, pentru a-si câstiga existenta. În 1943 cere permisiunea mamei sa mearga pe front în Europa, sub culorile patriei ei, Franta. Mama accepta, iar Ana de Bourbon-Parma va fi împreuna cu regimentul ei în Algeria, Maroc, Italia, Luxemburg si Germania, pâna la sfârsitul ostilitatilor. Primeste "Crucea de razboi" franceza.
Dupa o saptamâna de la întâlnirea lor la Londra, principesa Ana si regele Mihai pleaca împreuna la Lausanne, unde Regele îi cere mâna. De la Lausanne, la începutul lui decembrie 1947, Regele pleaca la Bucuresti, iar viitoarea Regina la Paris, pentru pregatirile de nunta.

Nunta



Papa Pius al XII-lea nu-si da consimtamântul pentru casatorie, din cauza refuzului regelui Mihai de a-si boteza urmasii în religia catolica. Regina-mama si principesa Margareta a Danemarcei merg în vizita la Vatican pentru a îndupleca pe Sfântul Parinte sa-si schimbe atitudinea. Papa ramâne, însa, ferm pe pozitie, ca si regele Mihai, de altfel. Ca urmare, familia reginei Ana nu va lua parte la nunta; dar toti urmasii regelui Mihai sunt astazi ortodocsi.
Regele se reîntâlneste la Lausanne în luna mai cu principesa Ana si casatoria lor are loc la 10 iunie 1948 la Atena, la invitatia regelui Paul si a reginei Frederica.
La nunta, în jurul celor doi iau loc regina-mama Elena, regele Paul, regina Frederica si copiii lor Constantin, Sofia si Irina, unchiul reginei Ana, Eric al Danemarcei, care era protestant, precum si veri din familiile de Hanovra si de Hesse. Ceremonia se oficiaza la Palatul regal de la Atena si apoi tinerii casatoriti pleaca la Tatoi, pentru câteva zile. Tatoi este resedinta de vara a verilor greci, în apropiere de Atena, un loc foarte drag întregii familii. Singur împreuna cu tânara lui sotie, suveranul exilat al României petrece zile întregi cântând la pianul din salon o piesa compusa de el însusi în România. Notele acestei piese muzicale au ramas în tara…

Exilul

Exilul Regelui Mihai si al Reginei Ana începe odata cu revenirea de la nunta din Atena. El va dura peste cinci decenii. Pâna la sfârsitul anului 1948, ei locuiesc la vila Sparta lânga Florenta, locuinta reginei-mame Elena, iar din 1949 la Lausanne, unde se naste prima fiica, principesa Margareta. Tot la Lausanne se nasc Principesele Elena, în 1951 si Irina, în 1953.
Între timp, familia se stabileste în Anglia, unde va locui timp de sase ani, pâna în 1956, la Bramshill House în Hampshire si la Ayot St-Lawrence, în Hertfordshire. Pentru a-si câstiga existenta, Regele si Regina au dezvoltat o ferma de pui si au construit un mic atelier de tâmplarie. Ei au ramas toata viata profund atasati de natura.
Regele a pastrat înca de atunci legaturi cu tara primind saptamânal raporturi, analize si noutati de la generalul Lazar, pe care îl vedea în fiecare saptamâna la Londra. De asemenea, familia a pastrat contacte strânse cu familia britanica, în special cu regina Elisabeta a II-a si cu principesa Marina, ducesa de Kent.
Regele, Regina si principesele s-au întors în Elvetia în 1956, dupa o scurta sedere de trei luni la vila Sparta. Majestatea Sa semnase un contract cu compania aeriana "Lear Jeats and Co", la Geneva. Familia s-a instalat la Versoix, un mic oras de pe malul lacului Léman, la câtiva kilometri de Geneva. Aici au locuit peste patruzeci si cinci de ani si tot aici se afla, pentru moment, casa familiei. Principesa Sofia s-a nascut la Atena, în 1957, iar Principesa Maria la Copenhaga, în 1964.
În anul 1958 Regele a oprit colaborarea cu "Lear", iar un an mai târziu, în 1959, a înfiintat o companie de electronica si de mecanisme automate denumita METRAVEL. Aceasta companie a functionat bine pâna în 1964, producând elemente pentru calea ferata, alarme si vânzând avioane de ocazie. Dar, dupa cinci ani presiunea concurentei devenise prea mare, asa ca Regele si cei doi asociati au decis sa vânda compania. Majestatea Sa a urmat, de asemenea, cursuri de broker la bursa din Wall Street.
În anii '50 si '60 Regele a fost în strânsa legatura cu Comitetul National Român, o organizatie cuprinzând o suma de personalitati românesti din exil motivate de dorinta de a împiedica degradarea pe toate planurile a vietii românesti.
Cele cinci fiice ale Regelui au fost botezate în religia ortodoxa. Ele au crescut în Anglia si în Elvetia. Copilaria lor este legata de casa de la Versoix, de pe malul lacului Léman, denumita "Vila Fantasia". Principesele au mers adesea în vacante la Florenta, în casa bunicii paterne sau la Villefranche-sur-Mer si Copenhaga, în casele bunicii materne.
Principesa Margareta si-a facut studiile primare la Geneva si Hampshire si cele secundare la un liceu din Geneva; a urmat apoi cursurile universitatii din Edinburgh, unde a obtinut o licenta în sociologie si stiinte politice. A lucrat la New Castle-upon-Tyne si la Edinburgh, iar pe urma la Roma, pentru Natiunile Unite.
Principesa Elena a facut studii în Elvetia si a lucrat apoi la Londra, în cadrul unei companii de restaurari de opere de arta. Este mama a doi copii: Nicolae, nascut în 1985 si Elisabeta-Karina, nascuta în 1988. Locuieste împreuna cu copiii si cu al doilea sot, Alexander Nixon McAteer la Durham, în Anglia.
Principesa Irina are si ea doi copii: Mihai, nascut în 1985 si Angelica, nascuta în 1987. Ea locuieste împreuna cu sotul ei, John Kreuger si cu copiii în Oregon, în Statele Unite ale Americii.
Principesa Sofia a urmat cursuri de arta la New York, a scris o carte pentru copii în româneste, a organizat expozitii de arta si a activat în cadrul fundatiei surorii ei, principesa Margareta. De asemenea, a avut un rol de prima importanta în crearea secretariatului de la Versoix, dupa 1989. Este mama unei fetite, Elisabeta Maria Biairnex.
Principesa Maria a facut studii de puericultura, iar apoi s-a instalat în Statele Unite ale Americii. Actualmente lucreaza la New York în domeniul relatiilor publice, în cadrul unei companii private.
În anul 1976 Regele si familia lui s-au mutat într-o casa mai spatioasa din Versoix, numita "Vila Serena".
Regele Mihai a avut întotdeauna o mare pasiune pentru automobile si mai ales pentru jeep-urile militare construite în primii ani de razboi. De când s-a instalat în Elvetia, în 1956, Majestatea Sa a refacut integral noua masini originale, Ford sau Willis. Unele din ele au fost expuse la muzee ale automobilului si au participat la raliuri.
Regele si Regina au calatorit mult în Grecia, Italia, Danemarca si Statele Unite ale Americii. De asemenea, au fost de câteva ori în Africa.
În fiecare an, în seara de 31 decembrie, radio "Europa Libera" transmitea mesajul de Anul Nou al suveranului exilat. Foarte multi români ascultau în taina acest mesaj, în mijlocul familiilor lor. Românii stiau însa foarte putin despre viata din exil a Regelui si despre familia sa.

Critic literar, vicepreşedinte al Institutului Cultural Român.
A publicat peste 1000 de articole în presa culturală, scrie cronica literară în săptămînalul „22” şi a fost editor al suplimentului „Litere, Arte & Idei” al ziarului „Cotidianul”. A tradus din limba franceză mai multe volume între care  Scrisori către cei de-acasă de Emil Cioran şi  Salvador Dali. Jurnalul unui geniu (ambele la Editura Humanitas).

Este casatorita cu Mircea Mihaies.

Dumitru Tepeneag este scriitor francez de origine romana. Trăieşte din 1972 la Paris, unde participă activ la viaţa literară, nu doar a românilor din exil, ci şi a francezilor. În 1975 înfiinţează revista „Cahiers de l’Est” şi este exclus din Uniunea Scriitorilor din România. Tot atunci i se retrage cetăţenia română, printr-un decret semnat de Nicolae Ceauşescu.

Volumul Un român la Paris, apărut la Editura Cartea Românească, cuprinde file de jurnal scrise de D. Ţepeneag în anii ‘60 şi ‘70 ai secolului trecut. A scris, în ambele limbi, povestiri, romane (o trilogie: Hotel Europa, Pont des Arts, Maramureş), publicistică şi a tradus din Alain Robbe-Grillet, André Malraux, Jacques Derrida.