Henrik Ibsen

Henrik Ibsen (1828 – 1906) este unul dintre cele mai mari nume din literatura universală. A fost o personalitate importantă în succesul vieţii intelectuale moderne din Europa şi este considerat părintele teatrului modern. Piesele sale sunt încă de foarte mare actualitate şi continuă să fie puse în scenă în întreaga lume. Se spune că Ibsen este cel mai jucat dramaturg din lume după Shakespeare.
După o adolescență marcată de destrămarea familiei, a lucrat ca regizor la teatrul din Bergan. Obținând o bursă de studii în Germania, a fost influențat de Søren Kierkegaard.

Respins și neînțeles în propria țară, Ibsen a trăit timp de 27 de ani în străinatate, în Italia și Germania , în principal la Roma, revenind la Oslo în anii 1890. Paradoxal, după o viață petrecută în exil, a primit funeralii de stat.

Faima sa este aceea a unui realist care a înlocuit restricțiile piesele "bine-făcute" ale epocii sale cu drame "naturaliste" scrise în limbajul cotidian, cum ar fi "O casă de păpuși" (1879).

A inaugurat în literatura universală teatrul de idei. Creația lui Ibsen se impune prin adâncimea viziunii, simplitatea intrigii, gravitatea temei, acuitatea conflictului, vigoarea dialogului , pasiunile personajelor si multe altele.



În total, Ibsen a publicat 26 de piese şi o colecţie de poezii. Deseori, opera sa este împărţită în patru părţi:

Drame romantice şi istorice
'Piesele de la Catilina' (1850) până la 'Pretendenţii la coroană' (1863).

Teatrul de idei
'Comedia iubirii' (1863), 'Brand' (1866), 'Peer Gynt' (1867) şi' Împărat şi Galilean' (1873)

Piese realiste
'Stâlpii societăţii' (1877), 'Nora' (1879), 'Strigoii' (1881) şi 'Un duşman al poporului' (1882).

Piese psihologice şi simbolice
'Raţa sălbatică' (1884), 'Rosmersholm' (1886), 'Femeia mării' (1888), 'Hedda Gabler' (1890), 'Contructorul Solness' (1892), 'Micul Eyolf' (1894), 'John Gabriel Borkman' (1896) şi 'Când noi, morţii, vom învia' (1899).

0 comentarii: