Paul Cornea

Paul Cornea (3 noiembrie 1924, Bucureşti - 7 octombrie 2018) a fost unul dintre cei mai importanți istorici, critici și teoreticieni ai literaturii din cultura română. Personalitate importantă și foarte activă în învățământul superior, a fost format in epoca interbelică. Fiul lui Leon Constantin Luca, maistru tipograf, și al Olgăi, urmează liceul evreiesc de băieți Cultura, unde îl are profesor pe dramaturgul și eseistul Mihail Sebastian. Este licenţiat în Litere şi Filosofie al Universităţii din Bucureşti în 1948, secţia Sociologie. Devine doctor în Filologie în 1971. A ocupat diferite funcţii administrative în perioada 1948-1989, a fost cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie literară G. Călinescu, după 1990 a devenit secretar de stat în Ministerul Educaţiei Naţionale şi decan al Facultăţii de Litere între 1990 şi 1993. Specialist in perioada pre-romantismului romanesc si a romantismului, teoretician literar cu interese in zona literaturii comparate si a teoriei literare, Paul Cornea a fost până în ultimii ani profesor asociat la Facultatea de Litere din Universitatea Bucureşti și unul dintre cei mai importanți interpreţi ai fenomenului literar (critică, teoria şi istoria literaturii, comparatism).

Paul Cornea, doctor in filologie si profesor la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, fost director general in Ministerul Culturii (1953-1965), secretar de stat in Ministerul Invatamintului, sef de catedra si decan al Facultatii de Litere (1990-1996). Membru in comitetul executiv si vicepresedinte al Asociatiei Internationale de Literatura Comparata (1991-1997), presedinte in exercitiu al Asociatiei de Literatura Generala si Comparata din Romania, vicepresedinte al Societatii de Stiinte Filologice din Romania. Dintre volumele publicate, amintim: Studii de literatura romana moderna (ESPLA, 1962), De la Alexandrescu la Eminescu (ESPLA, 1966), Originile romantismului romanesc (Minerva, 1972), Conceptul de istorie literara in cultura romaneasca (Eminescu, 1978), Regula jocului. Versantul colectiv al literaturii (Eminescu, 1980), Itinerar printre clasici (Eminescu, 1984), Aproapele si departele (Cartea Romaneasca, 1990), Semnele vremii (Eminescu, 1995), Introducere in teoria lecturii (ed. I, Minerva, 1988; ed. a II-a, Polirom, 1998; trad. italiana, 1993), Interpretare si rationalitate (Polirom, 2006).