Dan Cristea s-a născut la 10 noiembrie 1942, în București. În anul 1965 a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București. În 1984, a plecat din țară, stabilindu-se la Iowa City, unde în 1992 a obținut doctoratul (Ph.D.) în literatură comparată la Universitatea din Iowa (SUA).
A debutat publicistic în revista Contemporanul, în 1964. Până în 1984 a fost redactor la revista Luceafărul, publicând comentarii despre cărțile de poezie, și în România literară. S-a întors în țară în primii ani după revoluția din 1989, fiind un timp director în Ministerul Învățământului. Ulterior a devenit directorul Editurii Cartea Românească. Din 2008, a fost numit redactor-șef al revistei Luceafărul, care a apărut ulterior cu titlul Luceafărul de dimineață, iar în ultimii ani a fost numit director al acesteia.
A debutat editorial în anul 1974, cu volumul Un an de poezie (Editura Cartea Românească). Este autorul a numeroase volume de critică și istorie literară: Arcadia imaginară (1977), Faptul de a scrie (1980 – Premiul pentru critică al Uniunii Scriitorilor din România), Version and Subversion – The Autobiographies of Benjamin Franklin, Henry Adams and Michel Leiris (1996), Versiune și subversiune – paradoxul autobiografiei (1999; ediția a II-a revăzută, 2012), Autorul și ficțiunile eului (2004 – Premiul Asociației Scriitorilor din București), Poezia vie (2008), Citind cărțile de azi (2014), Caii lui Ahile şi alte eseuri (2016), Cronicile de la Snagov (2017), Alte cronici de la Snagov (2020).
Ultimul său volum a apărut în acest an, prin strădania președintelui Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu: Noile cronici de la Snagov, la Editura Cartea românească.
Pentru opera sa de critic literar a primit numeroase premii și distincții, între care Premiul Cartea Anului al revistei România literară (2014), Premiul Național de Literatură (2019) și Ordinul Național Serviciu Credincios în grad de Ofițer.
Comentarii
Trimiteți un comentariu