Anghel Saligny (inginer - date biografice)
Inginerul Anghel Saligny, reprezintă deja o adevărată legendă a istoriei marilor constructori ai Căilor Ferate din România.
A văzut lumina zilei în comuna Șerbești, jud. Tecuci, la 14 mai 1854.
Școala o începe la Focșani, iar cursurile liceului le face la Postdam.
Are privilegiul apoi, de a fi elevul profesorului Schwedler, de la Școala Politehnicii din Charlottenburg, erudit, un mare constructor de poduri. Profitând de șederea sa în Germania, capătă o mare experiență pe șantierele de acolo. În 1875 revine în țară cu un mare bagaj de cunoștințe.
Din 1884 până în 1889 ca angajat al Direcției Generale C.F.R. se ocupă de construirea docurilor și antrepozitelor din Galați și Brăila. Interesant este faptul că la aceste lucrări a fost utilizat pentru prima oară betonul armat. În aceeași perioadă predă ca profesor la Catedra de Poduri a Școlii Naționale de Poduri și Șosele.
Activitatea sa pe plan profesional capătă valențe de invidiat. Astfel, deține funcții de răspundere în conducerea Direcției Porturilor (1901-1910), Direcției Munițiilor (1915-1917) și la Direcția Îmbunătățiri Funciare (1910 - 1917). Dar activitatea sa laborioasă pe plan profesional și cultural nu se oprește aici. Este membru fondator și ulterior președinte al Societății Politehnice din România. La Academia Română deține în 1895 calitatea de membru corespondent, iar din 1897 este membru activ. Între 1907-1910 ocupă funcția de președinte al prestigioasei instituții. Între 1918 și 1919 este ales ministru al Lucrărilor publice, iar între 1909 și 1925 are calitatea de administrator la Societatea Comunală din București. În 1922 a fost ales președinte al Comitetului de Construcții de cale ferată.
Se stinge din viață la 17 iunie 1925.
La loc de cinste, alături de alte realizări, amintim proiectarea podului pe Dunăre între Fetești și Cernavodă. Construirea unui pod de cale ferată care să facă joncțiunea între Țara Românească și Marea Neagră apare ca o necesitate încă de pe vremea lui Barbu Știrbei.
La 10 decembrie 1882 a fost răscumpărată linia Cernavodă-Constanța. Guvernul român lansează un concurs internațional pentru construirea a două poduri peste Dunăre și brațul Borcea, la Cernavodă și respectiv Fetești. Atât în 1883 cât și în 1886 au avut loc concursuri dar nici un proiect nu a fost acceptat deși au participat firme de renume din occident. În decembrie 1887 Ministerul Lucrărilor Publice îl desemnează în mod oficial pe Anghel Saligny să elaboreze proiectele pentru linia Fetești - Cernavodă. Pentru a fi bine documentat, marele inginer român pleacă în Scoția. Acolo vizionează lucrările de construcție ale celui mai mare pod din lume la acea dată, „Firth of Forth” (2 521 m). Revenit în țară, în fruntea unui colectiv bine motivat, elaborează la 1 decembrie 1889 într-o formă definitivă proiectul marelui pod. Din colectiv făceau parte printre alții N. Herjeu și Alex. Bădescu.
Se hotărăște folosirea oțelului moale (turnat la cald) în locul celui pudlat. Astfel, în 3 ianuarie 1890 au început lucrările executate de firme franceze și belgiene. Tot materialul metalic al podului a fost adus cu vapoare le prin portul Constanța. S-a adaptat sistemul de montaj pe schele, atât la viaducte cât și la tabliere. La întreaga lucrare s-au utilizat 16823 tone de oțel și câteva milioane de nituri. La 14/26 septembrie 1895 a fost bătut primul nit, care era din argint. În aceeași zi podul a fost inaugurat și s-a deschis circulația pe întreaga porțiune de linie Fetești-Cernavodă Pod. Pe pod a trecut un convoi de 15 locomotive, cu 70 de km la oră, probând astfel rezistența. De altfel presa vremii a elogiat această mare realizare: ziarul Ilustrazione Italia titra: „Este o lucrare care poate fi luată ca model chiar și de alte țări cu mijloace tehnice mai avansate”. Ziarul Times din 18 octombrie 1895 scria: „O realizare surprinzătoare la Cernavodă”.
Muzeograf Camil GHEORGHE PAVEL
Muzeul C.F.R.
Comentarii
Trimiteți un comentariu