Virgil Nemoianu (1940-2025)

 Cunoscutul comparatist s-a născut în anul 1940 la București, a absolvit Liceul „Titu Maiorescu” (actualmente Liceul „I. L. Caragiale”) și Facultatea de Limbi Străine (secția germană-engleză). După terminarea facultății (în 1961), a lucrat timp de un an ca redactor de limbi străine la Editura Academiei, iar apoi, tot un an, ca redactor la secția externă a revistei „Contemporanul”. Din 1964 până în 1975, când s-a stabilit în SUA, a fost asistent și apoi lector la catedra de limbă engleză a Facultății de Limbi Străine a Universității din București. Între 1969-1971 a făcut studii doctorale la University of California din San Diego, unde a devenit doctor cu teza „The Growth and Uses of the Idyllic Model in Literature (England, France, Germany)”. A deținut catedra specială „William J. Bayron Distinguished Professorship” la Universitatea Catolică din capitala Statelor Unite. A mai predat la universități din: Londra, Cambridge, Amsterdam, Cincinnati și Berkeley (California), a ținut conferințe și a prezentat comunicări la circa 50 de universități din Europa și din America de Nord. Este autorul a peste 15 cărți și 600 de articole și recenzii apărute în: România, Elveția, Anglia, Olanda, Canada, Germania, Ungaria, Statele Unite și în alte țări.

Domeniile sale de specialitate au fost romantismul european, teoria literaturii și istoria intelectuală a secolelor XIX și XX. Este autorul romanului Simptome (1968) și a cărții autobiografice Arhipelag interior (1994). A fost Doctor Honoris Causa al Universității din Cluj.

Între 1979 și 1994 a fost director al programului de literatură comparată la Catholic University of America, iar între anii 1989 și 1991, prorector-asociat al aceleiași universități.

Dintre cărțile sale de comparatistică cităm: Îmblânzirea Romantismului/ The Taming of Romanticism (Harvard, 1985), A Theory of the Secondary. Literature, Progress and Reaction/ O teorie a secundarului. Literatură, progres și reacțiune (1989) la prestigioasa editură americană „The Johns Hopkins University Press”. A editat, împreună cu Robert Royal, o colecție de eseuri: Canons la John Benjamins (Amsterdam and Philadelphia). Dintre volumele publicate în România: Structuralismul în 1967, Simptome, în 1968, Calmul valorilor în 1971, Utilul și plăcutul în 1973, iar după căderea comunismului: Surâsul abundenței. Cunoaștere lirică și modele ideologice în opera lui Ștefan Augustin Doinaș, în 1994, Jocurile divinității – Gândire, libertate și religie la sfârșit de mileniu și România și liberalismele ei. Atracții și împotriviri, în 2000 și Tradiție și libertate, în 2001.