Nicolae Lascu (traducator)

· S-a născut la 20 aprilie 1908, în Benic, judeţul Alba.
· S-a stins din viaţă la 20 iunie 1988, la Cluj.
STUDII: liceul la Alba Iulia, facultatea la Cluj, absolvent „Magna cum laude”; doctor în filologie în 1935.
ACTIVITATE: cercetător, membru al mai multor societăţi ştiinţifice din ţară şi străinătate; decan al Facultăţii de Istorie din Cluj.
OPERA:
Volume:
· Curs de istoria lumii antice;
· Crestomaţie pentru istoria universală veche, vol. I-III;
· Istoria universală veche;
· Cum trăiau romanii;
· Ovidiu, omul, opera;
· Ovidiul, poetul exilat la Tomis Constanţa;
· Clasicii antici în România;
· Ovidiu;
· Călători şi exploratori în antichitate;
· Pentru clasicism;
Traduceri: din Tacitus, Raymond, Bulch, Yallustius, Ovidiu, Tibul, Tiberius Livius, Erasmus etc.
PREMII: ÎN 1948 – Premiul „Eliade Rădulescu” şi în 1967 – „Premiul Vasile Pârvan”, ale Academiei Române.

 

BIOGRAFIE:

S-a născut la 20 aprilie 1908, în satul Benic, aproape de Alba Iulia, fiind al şaselea copil, mezinul familiei făurarului Amos Laslo şi al Savetei (născută Frâncu).  În anul 1938 reuşeşte să îşi reia vechiul nume, Lascu, purtat înaintea politicii de deznaţionalizare de familia sa românească. Copilăria sa poartă o pecete grea a două evenimente importante: moartea fratelui său, Silviu, răpus la o vârstă fragedă pe câmpul de luptă a primei conflagraţii mondiale, şi gestul nobil de a ţese împreună cu surorile sale Raveca, Anica şi Măriuca, drapelul localităţii natale, pentru Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia.

Copilul Nicolae Lascu porneşte pe calea studiilor la şcoala din satul natal, urmând apoi cursurile Liceului ,,Mihai Viteazul” din Alba Iulia, unde, sub oblăduirea unor profesori iluştri, i se va înfiripa pentru prima oară în suflet dorinţa acerbă de a cunoaşte rădăcinile istoriei, îngropate adânc în pământul fertil al antichităţii clasice.  Se remarcă a fi un student eminent, iar în anul 1927 susţine bacalaureatul în mod exemplar, clasându-se pe primul loc. Va urma apoi cursuri de filologie clasică în cadrul Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj, iar în anul 1931, îşi va lua licenţa universitară, magna cum laudae, cu o lucrare despre traducerile româneşti ale poetului latin Vergilius. Lucrarea va atrage atenţia, fiind premiată, fapt ce va constitui un imbold pentru tânărul Nicolae Lascu spre a-şi dedica destinul profesional studiului literaturii antice.

Prin intermediul unei burse, va urma specializări postuniversitare la Şcoala Română din Roma ,,Accademia di Romania” în perioada anilor 1932-1934, obţinând titlul de doctor în anul 1936, cu tema Riflessi d’arte figurate nella Metamorfosi di Ovidio. Urmează a fi bursier  la École Pratique des Hautes Études din Paris în anii 1938-1939, iar apoi la cursurile de vară de filologie clasică din Anglia, la Oxford şi Cambridge.

Studiile sale vor fi încununate cu o frumoasă carieră universitară: va fi asistent (1934-1943), lector (1943-1948), conferenţiar (1948-1950), profesor (1950-1973) la Catedra de Filologie clasice, apoi la cea de Istorie antică a Universităţii din Cluj. În 1959 şi 1960 activează ca decan, iar între 1962 şi 1968 ca prorector.

Va debuta publicistic în 1923 la ,,Anuarul Liceului «Mihai Viteazul»” din Alba Iulia, continuând o colaborare cu publicaţiile ,,Societatea de mâine”, ,,Ausonia”, ,,Maia” (Florenţa), ,,Revista Clasică”, ,,Studii ovidianii” (Roma), ,,Studii literare”, ,,Transilvania”, ,,Ţara nouă”, ,,Circolo Letterario (Sulmona, Italia) etc. semnând şi cu pseudonimele N.Beniceanul şi N.N.Romanul.  Nicolae Lascu va avea şansa să materializeze în opera sa, întreaga sa experienţă, atât profesională, cât şi umană, acumulată în urma numeroaselor studii şi călătorii.

Opera profesorului Nicolae Lascu, însumează aproape 300 de lucrări, dedicate unei tematici variate de cercetări în domeniul filologiei clasice, studii de gramatică a limbii latine, istorie antică, cercetări ovidiene etc. Alcătuieşte manuale, cărţi de popularizare, crestomaţii şi culegeri de texte, articole cu conţinut politic, comentarii, recenzii, precum şi numeroase traduceri (în volume distincte, antologii şi în reviste) din scrierile Antichităţii, din poeţi şi istorici greci şi latini (Ovidiu, Tibul, Horaţiu, Herodot, Strabo, Plutarh, Xenophon, Polzbiu, Arrian, C. Rufus, Tacit ş.a.). A îngrijit şi prefaţat/postfaţat ediţia din opera lui Ovidiu (1957), Tacit, Sallustius ş.a. Pentru o fructuoasă activitate de cercetare dedicată înlesnirii cunoaşterii istorice şi culturale,  Nicolae Lascu va primi Premiul Academiei în anul 1947.

Extras de pe siteul Dacoramania Alba