Mircea Martin (critic literar) - date biografice

Mircea Martin (n. 1940) este profesor universitar, critic și istoric literar, teoretician al literaturii, publicist, editor. Membru corespondent al Academiei Române. Pe lângă deceniile de strălucită carieră la Universitatea din București, unde a fost mentorul mai multor generații de profesori, specialiști în literatură și scriitori, a condus cenacluri și cercuri, reviste literare, edituri, asociații profesionale. Vasta sa operă, publicată în țară și în străinătate, a deschis și/sau sintetizat direcții de cercetare în domeniile și temele sale predilecte, combinând o pregătire teoretică remarcabilă și mereu la zi, o capacitate de rezonanță cu tradițiile naționale și internaționale din științele umane și o preocupare de a lega analizele detaliate și tehnice, destinate mai ales specialiștilor, cu sinteze care au contribuit deopotrivă la elevarea mediului profesional și la orientarea spiritului public. 

Năcut la Reşiţa în 12 aprilie 1940, criticul şi teoreticianul literar Mircea Martin este în prezent profesor universitar doctor, şeful catedrei de Teoria literaturii a Făcultăţii de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti.

           Urmează şcoala generală şi Liceul Mixt în oraşul natal iar în perioada 1957 – 1962 cursurile Facultăţii de Filologie, secţia de critică literară din cadrul Universităţii din Bucureşti. După absolvire devine asistent la Catedra de teorie literară şi literatură comparată urcând treptele ierarhiei până la gradul de profesor (1990) şi este ales şef al catedrei de teorie literară.

In 1969 primeşte premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul său de debut „Generaţie şi creaţie”. Premiul Uniunii Scriitorilor din România – critică şi istorie literară – îl obţine opt ani mai târziu pentru volumul „Identificări” iar premiul Societăţii „George Călinescu” îl primeşte pentru volumul <George Călinescu şi „complexele” literaturii române> în 1981.

            In 1980 îşi susţine doctoratul în filologie cu teza „G. Călinescu, critic şi istoric. Privire teoretică”. Din 1959, colaborează cu cronici literare la „Contemporanul” 015Fi între anii 1965 – 1968 susţine cronica literară la revista „Amfiteatrul”. Colaborează la “Adevărul literar şi artistic”, “Argeş”, “Cahiers roumains d’etudes litteraires”, “Cronica”, “Familia”, “Flacăra”, “Limbă şi literatură română”, “Neue Literatur”, “Romanian Rewiew”.

A beneficiat, în 1973, de o bursă pro Helvetia la Universitatea din Geneva lucrând sub îndrumarea lui Marcel Rayomnd. A fost conducătorul mişcării literare Cenaclul Universitas unde au activate, printer alţii, scriitorii : Horia Gârbea, Cristian Popescu, Simona Popescu, Ioan Bogdan Lefter, Alexandrul Muşina, Caius Dobrescu, Petruţ Pârvulescu, Marsiu Oprea, Daniel Corbu, Andrei Bodiu, Andrei Damian, Adrian Aliugheorghe, Paul Vinicius.

Ocupă funcţia de director al Editurii Univers (1990 – 2000), fondator şi preşedinte al Asocieţiei Editorilor din România (1991 – 2000), vicepreşedinte al PEN – Clubul roman (1990-2000), membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Literari (1990) şi al Academiei Latinităţii – Paris –Rio de Janeiro, 2001. Din 2004, editor senior al revista Cuvântul şi director al revistei Euresis.

Mircea Martin – cărți publicate – bibliografie (selectivă):
Generaţie şi creaţie, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1969; ediţia a II-a, nerevăzută, dar adăugită, Reşiţa, Editura Timpul, 2000; eseu asupra „noului val” din literatura română contemporană)

Criticăşi profunzime, Bucureşti, Editura Univers, Colecţia «Studii», 1974; ediţia a II-a, revăzută şi augmentată, intitulată Geometrie şi fineţe, Bucureşti, Editura Institutului Cultural Român; studii asupra criticii franceze, de laSainte-Beuve la Jean-Pierre Richard;

Identificări, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1977; ediţia a II-a nerevăzută, dar adăugită, Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2013; eseuri consacrate unor scriitori români moderni şi contemporani;

G. Călinescu şi„complexele” literaturii române, Bucureşti, Editura Albatros, 1981; ediţia a II-a, Piteşti, Editura Paralela 45, 2002; pornind de la istoria monumentală a lui G. Călinescu, lucrarea examinează „complexele” unei literaturi marginale şi întârziate în raport cu „vechea Europă”;

Dicţiunea ideilor, Editura Cartea Românească, 1981; ediţia a II-a, Bucureşti, Editura All, 2010; eseuri asupra unor autori români şi străini, precum şi asupra condiţiilor de posibilitate a scriiturii teoretice;

Introducere în opera lui Fundoianu, Bucureşti, Editura Minerva, Colecţia «Introducere în opera lui…», 1984;

Singura critică, Editura Cartea Românească, 1986; ediţia a II-a, revăzută, Editura Cartea Românească, 2006; eseuri asupra deontologiei criticii literare şi asupra câtorva critici şi istorici literari români

Dicţionar multidisciplinar de terminologie culturală, (coordonator), vol. I (A-B), 1150 de termeni, Editura ART, în curs de apariţie; dicţionarul îşi propune să dea seama de interferenţele între disciplinele legate în mod tradiţional de literatură (poetică, retorică, stilistică, naratologie, teorie, critică şi istorie literară şi celelalte ştiinţe umane: lingvistică, antropologie, filosofie, sociologie, istorie, istoria artelor, istoria ideilor, istoria mentalităţilor, politologie, psihanaliză etc.);conceput într-o perspectivă multidisciplinară, este o lucrare de pionierat nu numai în orizont românesc.

sursa: Agenda Cultura