Absolventă de Litere, Gabriela Adameșteanu a lucrat ca redactor de enciclopedii (1965-1984) și ficțiune (1985-1990). Felow al International Writing Programme al Universității din Iowa, SUA (septembrie - decembrie 1990). Redactor-șef al influentului săptămânal cultural, politic și social „22” (1991-2005) și al suplimentului „Bucureștiul Cultural” (până în 2013). Membră a echipei internaţionale de jurnaliste „Women’s Edition” Population Reference Bureau, Washington (1998-2001). Premiul Hellman-Hamett pentru curaj în jurnalism atribuit de Human Rights Watch, 2002. Rezidență la Leding House, The Art Omi International Arts Center, Ghent, SUA, octombrie 2004. Povestiri și fragmente de roman îi apar în publicații americane („Words Without Borders”) și antologii („Words without Borders – the World through the Eyes of Writers”, 2007). Vicepreşedintă (2000-2004) şi preşedintă a Centrului Român Pen (2004-2006). Membră a Juriului pentru Premiul Uniunii Latine (2007-2010). Ordinul Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (2013), acordat de Ministerul Culturii din Franța. Cărțile ei, constant reeditate și premiate, sunt traduse în 16 limbi și foarte bine primite de critica literară de pretutindeni. „Dimineață pierdută” („Wasted Morning”) a apărut în 2011 la Northwestern University Press, în traducerea lui Patrick Camiller, iar „Întâlnirea” („Encounter”) la Dalkey University Press, 2018, în traducerea lui Alistair Jan Blyth. Alte romane: „Drumul egal al fiecărei zile”, „Provizorat”, „Fontana di Trevi”. Proză scurtă: „Dăruiește-ți o zi de vacanță”, „Vară-Primăvară”). Memorii: „Anii romantici”. / via MNLR
Tudor Arghezi (21 mai 1880, Bucureşti - 14 iulie 1967, Bucureşti) este un poet, prozator, nuvelist, eseist, romancier, povestitor şi gazetar. Este fiul lui Nicolae Theodorescu (iniţial Nicolae Tudor Cojocaru), cu obârşia în Cărbuneşti, judeţul Gorj, agricultor (arendaş la Martalogi şi Costeşti), funcţionar la banca din Piteşti. Identitatea mamei, cea impusă de actul de naştere dat publicităţii - în care Arghezi apare ca fiu legitim al lui Nae Theodorescu şi al Mariei Iliescu -, este contrazisă de mărturii ale corespondenţei şi ale operei, de memoriile celor apropiaţi; conform lor, Rosalia Arghesi, de naţionalitate germană, venită din ţinuturile Braşovului în Bucureşti, ca menajeră, ce trecea drept „mamă de suflet", a fost adevărata sa mamă. Părinţii, necăsătoriţi, vor fi uniţi în semnătura scriitorului, legalizată ca nume oficial în 1956. Numele său adevărat este Ion N. Theodorescu, iar pseudonimul său, Arghezi, provine, explică însuşi scriitorul, de la Argesis - vechiul...
Comentarii
Trimiteți un comentariu