Lucian Blaga (poet, dramaturg, filosof) - prezentare + un interviu din 1956

video - interviu cu Lucian Blaga - ”Faust și problema traducerilor”

Singurul filosof român care are un sistem, cel mai împlinit gânditor român, a dat lumii o lirică deschisă miracolelor, o poezie guvernată de ideile şi de teoriile sale filosofice. A tradus din lirica universală direct în graiul poeziei sale. Destinul său a fost creaţia: poetică, teatrală şi filosofică.

Personalitate impunătoare a culturii interbelice, filosof, scriitor, profesor universitar, Lucian Blaga s-a născut la 9 mai 1895 în Lancrăm, într-o familie de preoţi. Primele clase le-a făcut la Sebeş (1902-1906), apoi Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov (1906-1914). În anul izbucnirii primului război mondial şi-a început studiile de teologie la Sibiu, pe care le-a finalizat în 1917. Între 1917-1920 a frecventat cursurile Universităţii din Viena, unde a studiat filosofia, obţinând doctoratul cu lucrarea Kultur und Erkenntniss. În 1926 a intrat în diplomaţie, ocupând succesiv posturi la ambasadele din Varşovia, Praga, Lisabona, Berna şi Viena. A fost ales membru al Academiei Române în 1937. În 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu în anii ce au urmat Dictatului de la Viena. La Sibiu redactează, începând cu 1943, revista Saeculum, care va apărea timp de un an. Din 1948, îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Institutului de Istorie al Academiei. Opera sa cuprinde volume de versuri (Poemele luminii, Paşii profetului, În marea trecere, Laudă somnului, La cumpăna apelor, La curţile dorului, Nebănuitele trepte, volumul postum Poezii), ciclurile Vârsta de fier 1940-1944, Cântecul focului, Corăbii cu cenuşă, Ce aude unicornul, dramaturgie (Zamolxe – mister păgân, Daria, Fapta, Ivanca, Invierea, Meşterul Manole, Cruciada copiilor, Arca lui Noe) şi filosofie (Trilogia cunoaşterii, Trilogia culturii, Trilogia valorilor şi Trilogia cosmologică).

Activitatea diplomatică

În anul 1926 a intrat în diplomaţie, ocupând succesiv posturi de ataşat cultural la legaţiile ţării noastre din Varşovia, Praga, Lisabona, Berna şi Viena. A fost ataşat şi consilier de presă la Varşovia, Praga şi Berna (1926–1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936–1938) şi ministru plenipotenţiar al României în Portugalia (1938–1939).

Persecutat de comunisti

Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie şi Filosofie (1949–1951). Apoi bibliotecar-şef (1951–1954) şi director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate volumele şi preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe, iar în 1958 apare primul volum din Opere de G.E. Lessing în traducerea lui Lucian Blaga. A tradus poeţi germani clasici sau moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. Tot în această perioadă scrie romanul cu tentă autobiografică Luntrea lui Caron, publicat de asemenea postum. A trecut la cele veşnice pe 6 mai 1961, in Cluj. Lucian Blaga a fost înmormântat în ziua sa de naştere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm.

Propus pentru premiul Nobel

În anul 1956 Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte şi de criticul Basil Munteanu, dar se pare că ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Cei doi nu locuiau în România, Rosa del Conte era autoarea unei cărţi despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive politice. Autorităţile comuniste nu au sprijinit în niciun fel aceste gesturi, pentru că Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise până la ediţia din 1962 îngrijită de George Ivaşcu. Rosa del Conte a recunoscut că paternitatea ideii îi aparţine lui Mircea Eliade, cel care publicase la moartea lui Blaga, în 1961, un emoţionant necrolog intitulat Tăcerile lui Lucian Blaga.

vezi biografia pe larg pe siteul Academicieni.ro