Ion Vianu (1934-2024)

 Medic psihiatru şi scriitor, Ion Vianu, fiul criticului literar Tudor Vianu, s-a născut la 15 aprilie 1934, la Bucureşti. A urmat studii de filologie clasică, iar ulterior medicina.

Format în Clinica universitară de psihiatrie de la Spitalul „Obregia” din Bucureşti, cadru didactic, Ion Vianu a emigrat în anul 1977, în semn de protest împotriva utilizării psihiatriei în scopuri politice. În Elveţia a practicat medicina în mediul privat. A activat în domeniul apărării drepturilor omului în psihiatrie. A publicat în străinătate articole şi studii privind istoria şi filosofia psihiatriei.

După 1990, a publicat în revistele 22 și Lettre Internationale.

Ca eseist, a debutat cu volumul Stil şi Persoană (1975, Premiul Uniunii Scriitorilor din România). Ion Vianu se numără printre autorii textelor din volumul De ce m-am întors în România, coordonat de Sandra Pralong în 2010. Pentru volumul Amor intellectualis, Ion Vianu a primit Premiul Cartea anului 2010 acordat de revista România literară, iar pentru cartea Investigaţii mateine. Amintiri a fost distins cu Premiul „Romulus Rusan” pe anul 2022.

A mai publicat volumele: Introducere în psihoterapie, 1975, Amintiri în dialog, în colaborare cu Matei Călinescu, 1994, Caietele lui Ozias, 2004, Paramnezii, 2005, Vasiliu, foi volante, 2006, Blestem și Binecuvântare, 2007, Investigații mateine, 2008, Exercițiu de sinceritate, 2009, Amor intellectualis, 2010, Frumusețea va mântui lumea și alte eseuri, 2015, Elegie pentru Mihai, Polirom, 2018.

În anul 1977, Ion Vianu a aderat la „mișcarea Goma“ adresându-i lui Paul Goma o scrisoare de solidaritate cu denunțarea încălcării, de către autoritățile române, a drepturilor omului, în urma căreia a suferit represaliile regimului comunist, fiind dat afară de la Institutul de Medicină și Farmacie și anchetat de securitate. În exil a fost reprezentatul Ligii Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România din Elveția, a făcut parte din Asociația Internațională împotriva Abuzurilor Politice ale Psihiatriei, rămânând un militant activ pentru denunțarea abuzurilor psihiatrice și a altor încălcări ale drepturilor omului, până la căderea regimului comunist; după 1989, a continuat să se implice activ în mișcarea civică pentru denunțarea psihiatriei politice și pentru promovarea unui regim democratic. Ion Vianu a fost decorat în anul 2000 de președintele României Emil Constantinescu, cu Marea Cruce a Ordinului „Serviciul Credincios“ și a primit din partea comunității cehe din România, în anul 2014, medalia pentru rezistența activă contra regimului comunist şi solidaritate cu Charta 77 cehoslovacă, pe care este inscripționat textul ‚’Și datorită Dumneavoastră suntem liberi’’ și care a fost emisă de organizația nonguvernamentală ‚’Omul la strâmtoare.’’ (din articolul ÎNTÂLNIRI CU ION VIANU)