Nicolae Milescu Spataru (biografia)

Nicolae Milescu Spãtaru (1636–1708) cãrturar, nãscut la Mileşti, sat dispãrut de lângã Fereştii de astãzi, jud. Vaslui. Tatãl sãu, probabil de origine aromânã, şi-a luat numele dupã moşia soţiei. Milescu a fãcut studii serioase la Iaşi şi la Şcoala Patriarhiei din Constantinopol, stãpânind mai multe limbi strãine, ca: latina, greaca veche şi nouã, slavona, rusa, probabil franceza. Ca reprezentant al lui Gheorghe Ştefan a vizitat mai multe capitale europene, între care Stockholm şi Paris. În urma unui conflict cu Ştefãniţã Vodã a fost „însemnat la nas“, iar apoi a pãrãsit Moldova. Stabilindu-se pânã la urmã în Rusia, a primit o serie de demnitãţi în stat şi a fost desemnat pentru misiuni diplomatice, cea mai importantã fiind în China. S-a bucurat de protecţia şi preţuirea ţarului Petru I. Prima sa lucrare este şi prima noastrã deschidere culturalã cãtre Europa. Aflat la Stockholm, vrând sã-i explice ambasadorului Franţei unele aspecte ale ortodoxiei, Milescu Spãtaru a scris „Enchiridian manual“ sau „Steaua rãsãritului strãlucind în Occident“. În domeniul teologiei a publicat câteva mici lucrãri, dar cea mai importantã contribuţie va rãmâne traducerea Vechiului Testament care a stat la baza tipãririi Bibliei de la Bucureşti a lui Şerban Cantacuzino din 1688. Alte douã lucrãri de mare importanţã sunt „Jurnal de cãlãtorie în China“ şi „Descrierea Chinei“, unde întâlnim observaţii minuţioase, pertinente, asupra poporului şi civilizaţiei chineze, dar şi asupra altor populaţii întâlnite în drumul sãu.

0 comentarii: