Aurel Vlaicu (biografia romantata)

Varianta scurta:

Aurel Vlaicu (n. 19 noiembrie 1882, Binținți, lângă Orăștie, județul Hunedoara - d. 13 septembrie 1913, Bănești, lângă Câmpina) a fost un inginer român, inventator și pionier al aviației române și mondiale. În cinstea lui, comuna Binținți se numește astăzi Aurel Vlaicu.

A terminat Colegiul Reformat al Liceului Calvin din Orăștie, care din 1919 încoace a fost numit „Liceul Aurel Vlaicu", luându-și bacalaureatul la Sibiu în 1902.



Și-a continuat studiile inginerești la Universitatea din Budapesta și la Ludwig-Maximilians-Universität München, în Germania, obținându-și diploma de inginer în 1907. După aceea a lucrat ca inginer la uzinele Opel în Rüsselsheim. În 1908 se întoarce la Binținți unde construiește un planor cu care efectuează un număr de zboruri în 1909. În toamna lui 1909 se mută în București și începe construcția primului său avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul zboară fără modificări (lucru unic pentru începuturile aviației mondiale) în iunie 1910. În anul 1911 construiește un al doilea avion, Vlaicu II, cu care în 1912 a câștigat cinci premii memorabile (1 premiu I si 4 premii II) la mitingul aerian de la Aspern, Austria. Concursul a reunit între 23 și 30 iunie 1912 42 piloți din 7 țări, dintre care 17 din Austro-Ungaria, 7 germani, 12 francezi printre care si Roland Garros, cel mai renumit pilot al vremii, un rus, un belgian, un persan și românul Vlaicu. În cel mai cunoscut ziar vienez, Neue Freie Presse, se găseau următoarele rânduri despre zborurile lui Vlaicu:

„Minunate și curoajoase zboruri a executat românul Aurel Vlaicu, pe un aeroplan original, construit chiar de zburător, cu două elici, între care șade aviatorul. De câte ori se răsucea (vira) mașina aceasta în loc, de părea că vine peste cap, lumea răsplatea pe român cu ovații furtunoase, aclamându-l cu entuziasm de neînchipuit."

La 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Munții Carpați cu avionul său Vlaicu II, s-a prăbușit în apropiere de Câmpina, se pare din cauza unui atac de cord.

Varianta lunga:



Ii era frica de acesta pasare de fier zburatoare.Oare de ce nu are pene si oare cum poate sa fie de fier? Oare si celor din jur le este frica?Dar daca acestei pasari ii este foame,cum va manca daca nu are stomac?
Toate aceste intrebari i se perindau prin minte, fiind cuprins de un tremur infiorator, acela al necunoasterii si al intrebarilor fara raspuns, la toate adaugandu-se frica.Frica de inaltime, de zbor,de aceasta pasare uriasa. Se afla intr-un avion pentru prima data.Nu stia ce inseamna un avion,mai ales ca in Romania a fost inventat de catre Aurel Vlaicu.
Aurel Vlaicu s-a nascut in anul 1882, in Bintinti ,in judetul Hunedoara si a decedat in anul 1913.A fost inginer roman,inventator,si pionier al Aviatiei Romane si Mondiale.Astazi,in cinstea sa, comuna Bintinti se numeste Aurel Vlaicu.

Clasele primare le-a facut in comuna natala, Bintinti, iar cele de liceu, mai intai la Orastie, apoi la Sibiu. In 1902 s-a inscris la Scoala Politehnica din Budapesta, iar din 1903, frecventeaza cursurile Scolii Politehnice din München.
In paralel, a lucrat la planurile construirii unui aparat de zbor, cu aripi batante, actionate de arcuri. In anul 1908 lucreaza la fabrica de motoare “Opel”, din Russelshein.
In iunie 1909,contruieste in comuna natala – un planor,iar dupa acest eveniment Vlaicu se va stabili la Bucuresti.
Aici,sprijinit de prietenii sai – scriitorii Vlahuta, Emil Garleanu, St. O. Iosif, George Cosbuc etc. – a construit un model de aeroplan, de dimensiuni reduse, cu care a facut o demonstratie in fata lui Spiru Haret, Ministru al Instructiunii. Incantat de reusita, de ideile si tenacitatea lui Vlaicu, Spiru Haret a insistat pe langa forurile de resort si a obtinut aprobarea pentru construirea aeroplanului “Vlaicu I”, in Arsenalul armatei.
Apoi s-a intalnit cu Traian Vuia, cu care s-a sfatuit, in privinta tipului de motor potrivit.

Aurel_Vlaicu2. In 1910, pe campul Cotrocenilor, Vlaicu a desprins de la sol avionul, care s-a ridicat la o inaltime de 3-4 m, zburand pe o distanta de circa 40 m, dupa care a aterizat lin. La 23 iulie 1910, Vlaicu, la o noua incercare, a zburat din nou, parcurgand o distanta de 400 m, la o inaltime de 4 m. In sfarsit, o a treia incercare, ce a avut loc la 10 august, s-a soldat cu un adevarat succes, pentru ca aeroplanul s-a inaltat la cateva zeci de metri, parcurgand o distanta de 4 km.
La momentul respectiv, aparatul se putea compara cu cele mai bune aparate de zbor, existente in lume.
In 1910, obtine brevetul RO 2258 pentru “Masina de zburat ca un corp in forma de sageata”.
Cu noul aparat, “Vlaicu II”, cu imbunatatiri substantiale, a luat parte la jubileul organizat cu ocazia implinirii a 50 de ani de la infiintarea “Asociatiei pentru literatura si cultura poporului roman”, sarbatorire care avea loc pe Campia Libertatii de la Blaj.
Pentru toate realizarile sale , la propunerea lui Spiru Haret, Academia Romana i-a acordat premiul “Gheorghe Lazar”. , Vlaicu a decolat de langa Bucuresti, cu “Vlaicu II”, intr-un zbor catre munti, dorind sa realizeze primul aceasta performanta, la bordul unui avion de constructie romaneasca.
Din pacate, proiectul sau, la care tinea foarte mult, nu se va realiza, deoarece deasupra comunei Banesti, langa Campina, avionul s-a prabusit, pilotul sau gasindu-si moartea in acest accident. Acolo se va ridica un monument, care va aminti, pentru totdeauna, curajul si sfarsitul tragic al marelui Vlaicu.

Scriitorul Ion Dodu Balan,a evocat in opera sa,figura lui Aurel Vlaicu:

Atat au durat rosturile si trecerea ei prin lume… Cadeau frunzele.. unele se scurgeau
repede la pamant, indiferente ca o piatra. Altele aveau ceva din misterioasa cadere a
stelelor, antrenand dupa ele destine… Cateva cadeau, cad uneori oamenii; cad cu o
anumita parere de rau si cu un soi straniu de disperare care trezeste sentimentul
infricosator al mortii. Cad cum a cazut legendarul Icar in Marea Egee, cu aripile topite
de soare, cum a cazut mesterul Manole de pe manastirea de Arges, semanand in
spiritualitatea romaneasca mitul jertfei pentru creatie, mitul fundamental al civilizatiei
romanesti pe care l-a intruchipat cu sclipiri de geniu, Aurel Vlaicu. E mitul fundamental
reprezentativ, al istoriei noastre, care ne-a cerut mereu jertfe pentru ca sa putem dura
peste vrajmasiile vremurilor mastere.” – Ion Dodu Balan, despre Aurel Vlaicu

sursa: www.wikipedia.org

Un comentariu:

  1. [...] Varianta scurta: Aurel Vlaicu (n. 19 noiembrie 1882, Binținți, lângă Orăștie, județul Hunedoara – d. 13 septembrie 1913, Bănești, lângă Câmpina) a fost un inginer român, inventator și pionier al aviației române și mondiale. În cinstea lui, comuna Binținți se numește astăzi Aurel Vlaicu. A terminat Colegiul Reformat al Liceului Calvin din Orăștie, care din .[citeste mai departe] [...]

    RăspundețiȘtergere