Alexandru Borza (biolog)

ALEXANDRU BORZA a fost botanist, călugăr greco-catolic şi protopop
onorariu al Clujului, autor, om de ştiinţă emerit.
· S-a născut în la 21 mai 1887, în Alba Iulia, judeţul Alba.
· S-a stins din viaţă la 3 septembrie 1971, la Cluj.

La Cluj a desfășurat, timp de aproape trei decenii, o activitate prodigioasă, întemeind publicații științifice, ctitorind (în 1923) și conducînd Institutul Botanic, Grădina Botanică (care în rezent îi poartă numele) și Muzeul Botanic.
STUDII: Părinţii săi sunt originari din satul Berchiş (jud. Cluj), sat căruia - în cinstea familiei
Borza - i s-a dat numele de Borzeşti. Ulterior, părinţii s-au mutat definitiv la Turda. Liceul Romano- Catolic din Alba Iulia, teologia la Seminarului Teologic Greco-Catolic din Blaj şi biologia la Facultatea de Ştiinţe din Budapesta (1908-1911). Doctoratul la Budapesta (1913).
ACTIVITATE: primul profesor universitar doctor docent de Botanică farmaceutică la
Universitatea Daciei Superioare. Întemeietorul Grădinii Botanice din Cluj (1923), apoi director al
acesteia, al Muzeului Botanic (1930-1936) şi la Institutului de Botanică Sistematică. Prodecan
(1919-1921), decan (1935-1936) al Facultăţii de Ştiinţe, apoi rector şi prorector (1944-1945) al
Universităţii Clujene. În 1916, domiciliul obligatoriu la Oradea, împreună cu alţi militanţi pentru Unire
(dup ce în 1914, fusese sfiinţit preot greco-catolic de către mitropolitul Mihail). În 1918, Senator al
Consiliului Naţinal Român din Blaj. Participant la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, ca delegat al
Consiliului din Blaj. Membru în Consiliul Ştiinţific al Centrului de Cercetări Biologice din Cluj şi
Secretar General al Ministerului Învăţământului (1929). Profesor la Universitatea din Cluj (1919-1947),
profesor consultant (1964-971). Creator al şcolii româneşti de geobotanică. Susţine valoarea legii
pentru ocrotirea naturi, în baza căreia înfiinţează primul Parc Naţional (din Munţii Retezat) al
României. Contribuie la apariţia publicaţiei periodice „Buletinul Grădinii Botanice şi a Muzeului
Botanic” (1921-1934). Membru al Societăţii „Petru Maior”, a studenţilor români. Membru activ şi de
onoare al unor academii şi societăţi ştiinţifice din Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania.
Împreună cu un grup de profesori, fizicieni şi alţi oameni de ştiinţă a ajutat la pornirea mişcării
de cercetaşi din România şi la dezvoltarea organizaţiei Cercetaşii României.
OPERA:
O vizită prin grădinile botanice din Apus (1922);
Vegetaţia şi flora Ardealului (1929);
Bibliografia Botanică a României, vol. 1-38 (1914-1948);
Bibliografia phytosociologica: Romaniae (1959);
Studii taxonomice floristice: Protecţia naturii în România (1924, 1926);
Die Vegtation und Flora Rumänies (1931);
Le Protection de la nature en Roumanie (Paris, 1932);
Monumentele Naturii din Adealul Central şi Apusean (1942);
Der Buchenwald in Rumäniens und ihr Schutu (1933);
Die Foprschrittr der botanischen Forschung und des Naturschutzen in Rumänien (1941);
Conspectus Florae Romaniae Regionumque affinuum (1947);
Raionare floristică a teritoriului românesc (1948);
Făgetele României şi Fitocenozele din Carpaţii sudici. Flora grădinilor ţărăneşti române,
Flora şi vegeaţia Văii Sebeşului (1959);
Introducere în studiul covorului vegetal (1965, colab.);
Dicţionar etnobotanic (1968-premiat de academia Română).

BIBLIOGRAFIE:
I. Resmeriţă, Alexandru Borza : biolog român, ctitor al Grădinii Botanice din Cluj (Bucureşti
1976).
DISTINCŢII: Om de Ştiinţă Emerit, Membru de Onoare al Academiei Române (1969).
Academician postmodern (1990). Premiul „E. Teodorescu” al Academiei Române (1968) ş.a.

0 comentarii: